Comunicarea prietenoasă dintre părinți și copiii lor este extrem de benefică, ajutând la construirea încrederii și înțelegerii. Părinții își pot îndruma copilul spre atingerea potențialului său maxim și îi pot oferi acele sfaturi de care are nevoie în situații dificile. În același timp, mama şi tata sunt cei meniți să îi călăuzească în drumul lor spre maturitate. În dezvoltarea unei relații apropiate, comunicarea este un element extrem de important. Acest lucru implică atât ascultarea cu atenție a copiilor, cât și înțelegerea lor.

Da, adolescența e o perioadă când copilul un pic se distanțează, apar secretele lui despre care noi nu trebuie să știm, se încuie în cameră,  însă dacă este format contactul cu părintele lui până la adolescență, acesta nu se pierde. Dacă acest contact este pierdut, iar adolescentul manifestă crize de rebeliune, atunci trebuie să fim foarte atenți la critică. Deci, el este criticat foarte mult și învață în permanență ce are de făcut.

Ideal în acest caz este să îi oferim mai multă libertate pe interior și mai puțină pe exterior. Evident, este nevoie de niște reguli, însă recomand să nu fie foarte multe – 3-4, care vor fi de bază. Ele trebuie agreate în comun, la un ceai, atunci când toți sunt calmi.

Este foarte important să fim consecvenți, pentru că dacă astăzi i-ai permis să vină la 11:00, dar regula este pentru ora 10:00, atunci el mereu va avea tendința să încalce acest termen. În acest caz și în toate, de fapt, eu sunt contra pedepselor. Eu sunt pentru asumarea consecințelor. Atunci când setăm o regulă, stabilim și anumite consecințe pentru încălcarea ei, de care copilul să fie conștient și să le asume.

Apoi, cu adolescenții trebuie să începem comunicarea de la bine: „Ce faci tu bine? „Îți mulțumesc că faci așa”, „Îți mulțumesc că m-ai ajutat”, „Hai să vedem cum am putea face mai bine”, etc. Ei au nevoie de acceptarea aceasta, de sentimentul că se ia în considerare opinia lor. Cu cât mai mult implicăm copilul în decizii de familie, în treburi casnice, el se va simți important, el va simți că deține un control și contribuie cumva. Cu cât ești mai flexibil ca părinte, cu atât mai ușor este de modelat comportamentul adolescentului.

Este foarte important să îi cunoaștem pe gașcă, cine îi sunt prietenii, de unde sunt, din ce familii vin aceștia. Este foarte important să comunicăm cu adolescentul, să-i spunem despre pericole, să-i oferim ajutorul pentru situațiile dificile care apar. De ce nu cerem și telefoanele prietenilor? Acest lucru este pentru siguranța copilului, dar și a părintelui. Dar, ca el să nu primească această cerință ca pe o intimidare, e bine să discutăm despre de ce avem noi nevoie de asta.

NU putem neglija acele terțe persoane în care copilul poate avea mai multă încredere: fie că este bunica sau o mătușă, mai cu seamă dacă părinții au lipsit din creșterea copilului și anume bunica sau mătușa au fost mai aproape de el. Am avut și cazuri de refuz emoțional categoric din partea copiilor a implicarea părinților, odată apăruți după o bună perioadă de aflare peste hotare. Trebuie să fim conștienți că legătura nu mai este aceea pe care ne-o dorim, iar în acest caz vom încerca să recâștigăm încrederea lor, nu să ne impunem statutul de părinte.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: