Comunicarea prietenoasă dintre părinți și copiii lor este extrem de benefică, ajutând la construirea încrederii și înțelegerii. Părinții își pot îndruma copilul spre atingerea potențialului său maxim și îi pot oferi acele sfaturi de care are nevoie în situații dificile. În același timp, mama şi tata sunt cei meniți să îi călăuzească în drumul lor spre maturitate. În dezvoltarea unei relații apropiate, comunicarea este un element extrem de important. Acest lucru implică atât ascultarea cu atenție a copiilor, cât și înțelegerea lor.

Mai mult la acest subiect ne spune psihologul Cezara Dilevschi:

Da, adolescența e o perioadă când copilul un pic se distanțează, apar secretele lor despre care noi nu trebuie să știm, se încuie în cameră,  însă dacă este format contactul cu părintele lui până la adolescență, acesta nu se pierde. Dacă acest contact este pierdut, iar adolescentul manifestă crize de rebeliune, atunci trebuie să fim foarte atenți la critică. Deci el este criticat foarte mult și învățat în permanență ce are de făcut. Ideal în acest caz este să îi oferim mai multă libertate pe interior și mai puțină pe exterior. Evident este nevoie de niște reguli, însă recomand să nu fie foarte mult – 3-4, care vor fi de bază. Ele trebuie agreate în comun, la un ceai, atunci când toți sunt calmi.

Este foarte important să fim consecvenți, pentru că dacă astăzi i-ai permis să vină la 11:00, dar regula este pentru ora 10:00, atunci el mereu va avea tendința să încalce acest termen. În acest caz, și în toate de fapt, eu sunt contra pedepselor. Eu sunt pentru asumarea consecințelor. Atunci când setăm o regulă, stabilim și anumite consecințe pentru încălcarea ei, de care copilul să fie conștient și să și le asume.

Vezi și: 5 idei prețioase pentru părinții, copilul cărora merge în clasa întâi sau a cincea. Cât trebuie să cerem de la el?

Apoi, cu adolescenții trebuie să începem comunicarea de la bine: „Ce faci tu bine?”, „Îți mulțumesc că faci așa”, „Îți mulțumesc că m-ai ajutat”, „Hai să vedem cum am putea face mai bine”, etc. Ei au nevoie de acceptarea aceasta, de sentimentul că se ia în considerație opinia lor. Cu cât mai mult implicăm copilul în decizii de familie, în treburi casnice, el se va simți important, el va simți că deține un control și contribuie cumva. Cu cât ești mai flexibil ca părinte, cu atât mai ușor de modelat comportamentul adolescentului.

Este foarte important să îi cunoaștem gașca, cine îi sunt prietenii, de unde sunt, din ce familii vin aceștia. Este foarte important să comunicăm cu adolescentul, să îi spunem despre pericole, să ne oferim ajutorul pentru situațiile dificile care apar. De ce nu, cerem și telefoanele prietenilor, acest lucru este pentru siguranța copilului, dar și a părintelui. dar, ca el să nu primească această cerință ca pe o intimidare, e bine să discutăm pentru ce avem noi nevoie de asta.

NU putem neglija acele terțe persoane în care copilul poate avea mai multă încredere: fie că este bunica sau o mătușă, mai cu seamă dacă părinții au lipsit din creșterea copiilor și anume bunica sau mătușa au fost mai aproape de el. Am avut și cazuri de refuz emoțional categoric din partea copiilor a implicării părinților, odată apăruți după o bună perioadă de aflare peste hotare. Trebuie să fim conștienți că legătura nu mai este acea pe care ne-o dorim, iar în acest caz vom încerca să recâștigăm încrederea lor, nu să ne impunem statutul de părinte”.

Psihologul Cezara Dilevschi a mai remarcat și prezența situațiilor dificile care influențează copilul: divorțul părinților. În asemenea cazuri trebuie să comunicăm, foarte mult și direct despre ce se întâmplă în familie. Nu este recomandat să li se ofere speranțe false că relația poate continua, dacă este evident contrariul. Și mai ales, părinții nu trebuie să se învinovățească reciproc pentru tot și în nici un caz nu trebuie să se dea vina pe copii. Explicația trebuie să fie simplă și clară din partea ambilor părinți.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: