Toamna aceasta se fac 16 ani de când m-am stabilit la Chișinău. Îmi amintesc foarte bine toamna anului 2007 când am venit de la nordul țării cu părinții și mi-am amenajat primul meu apartament cu chirie, unde am trăit până la căsătorie.

Chișinăul m-a întâmpinat fierbând de oameni care mereu se grăbeau undeva, fierbând de mirosuri, culori, sunete foarte noi pentru mine, care eram deprinsă să mă trezesc dimineața de la zgomotul pe care mama îl făcea la bucătărie și nu de la sunetele troleibuzelor care se grăbeau să transporte școlarii, mamele și tații cu puii de mânuțe sau pensionarii care, sincer, încă n-am aflat unde se duc la 7 dimineața.

Eu eram deprinsă să dau „bună ziua”. După vreo două săptămâni de salutat în dreapta și în stânga, m-am ogoit. Eram deprinsă că la ora trei ziua eu sunt plină de energie, dar nu cad de oboseală după ce vin de la perechi de parcă m-a bătut cineva cu bățul. Eu vroiam borș de-al mamei, și îmi lipsea momentul că tata dimineața mă întreba dacă am îmbrăcat maiou dedesubt la pulover sau „îmbli așă, de-a oaia”.

Chișinăul a avut răbdare cu mine, m-a modelat încet și m-a tras după sine și iarna deja oftam nemulțumită când mama îmi încărca străchini cu șubă și curechi cu carne în genți, că eu îs fată mare și îmi pot cumpăra toate astea de la culinărie, dacă vreau. Deja știam unde se vând cele mai bune cafele și brioșe, ce a apărut nou prin magazinele de haine, mergeam des la teatru, film și mă plimbam mult prin parcuri.

De atunci, am prins o dragoste deosebită față de Chișinăul de toamnă. Când deschideam geamul și năvălea răcoarea dinspre pădurea de la Ciocana, aerul încărcat de ceață mirosea a frunze și pomușoare răscoapte, iar seara deja simțeai miros de iarnă. Oamenii se îmbrăcau mai gros și deveneau, parcă, mai calzi. Catedrele facultăților miroseau a cafea caldă iar noi, studenții, cumpăram fulare colorate, ieșeam în parcuri, ne jucam Crocodil și râdeam ca proștii de orice nimic.

Chișinăul meu e același în fiece toamnă. Doar că azi, în parc, îmi port de mânuță flăcăul de clasa a V-a. Și mă bucur că se mai lasă purtat de mânuță. Spre deosebire de mine, el s-a născut la Chișinău. El nu știe cum arată orașul acesta fără sute de pristroici care apar ca ciupercile după ploaie. El nu știe cum arătau clădirile centrului vechi, pentru că o mare parte din ele deja nu-s, iar cele ce au rămas sunt boite în roz aprins și verde mentă. Nu are de unde ști cum era arena mare a Circului, cândva. Și nici că teatrul Licurici nu se transforma în discotecă nopatea. Că nu puteai pune unde vrei un panou cu marfă. Nu putea sta alături de o placă memorială o tigaie de prăjit clătite. Nu se poate, pentru că „Aici a trăit…”.

Dar el știe că hârtiile se aruncă la tomberon. Că tot ce se construiește nou și frumos merită apreciat și păstrat. Că marea avere a unui oraș sunt oamenii, de aceea trebuie tratați cu respect și bunăvoință. Că e frumos să păstrezi ceea ce e vechi și autentic și nu să faci cum te taie capul cu o clădire sau stradă, sau monument istoric. Că primarii vechi și arhitectorii vechi ai orașului au știut, cumva, ce e asta plan urbanistic, stil și frumos. Știe că banii put. Uneori, foarte tare, și nu-ți mai ticnesc, mai ales atunci când ajugi să fii urât de oameni.

Noi iubim acest oraș. Chiar dacă nu suntem chișinăuieni get-beget. Eu vreau să cred că vom crește, toți, în orașul ăsta și, odată cu noi, va crește și el. Eu vreau să cred că o să învățăm să respectăm munca și efortul celor care fac curățenie pe străzi și în curțile blocului. Că vom învăța să mergem pe străzi cu fața senină, fiindcă nu vom mai avea gropi și trotuare stricate, iar încălțămintea nu va fi un dezastru după o plimbare pe bulevardul principal al țării, chiar dacă-i iarnă. Că vom avea bun simț și educație să comunicăm frumos cu vecinii din bloc.

Vom învăța să ne alegem potrivit gospodarii și direcția de dezvoltare. Cum? Prin educarea celor pe care-i purtăm de mânuță în parcuri.

Astăzi, vreau să-mi trăiești, Chișinău! Să-ți trăiască medicii, profesorii, constructorii, actorii, studenții și elevii! Să-ți trăiască tinerii, copiii, bătrânii și toți care te locuiesc! Să-ți trăiască oaspeții care vin să te vadă și să dorească să revină! Fii puternic, fii independent, fii trainic și frumos!

La mulți ani, Chișinău! Noi te iubim!

Distribuie articolul: