Să trecem în revistă întâi de toate cele mai evidente linii din CV-ul Olesei Jechiu: este i-EARN Moldova Master Teacher, membră META (Moldovan English Teachers Association), și predă limba engleză și limba și literatura română elevilor din Liceul Teoretic Zîmbreni. Povestea e mai frumoasă însă, detaliată pe circumstanțe: S-a visat jurnalistă, cu microfonul în mână, și a sperat că Facultatea de Litere îi va da și această opțiune. Ei bine, pedagogia a câștigat, iar Olesea este acum parte din colectivul de profesori care au școlit-o și pe ea, în satul de baștină. Vreți mai multe detalii? Urmează un nou interviu marca #ProfesoriCOOL.

„Nu visam să mă fac profesor. Mă visam jurnalistă.

La momentul absolvirii liceului, mama și directorul școlii de pe atunci – domnul Vladimir Cibotari – actualmente colegul meu de breaslă, au avut un rol important în decizia de a îmbrățișa pedagogia. Am ajuns la concluzia că, dacă absolvesc Facultatea de Litere, am șansa să mă fac ori jurnalist, ori profesor. Soarta a vrut ca eu să mă întorc în localitatea de baștină, să muncesc alături de foștii mei dascăli. În timp, am învățat că această meserie nu e ușoară deloc.

Profesorul sculptează caractere

Îmi amintesc perfect, acum 10 ani am avut o problemă de sănătate și a trebuit să lipsesc din școală aproximativ 5 luni. Când m-am întors, am descoperit că una dintre elevele mele aștepta, cu nerăbdare, fiecare sfârșit de săptămână sau de lună, care era anunțat ca fiind momentul dinaintea întoarcerii mele. Atunci am realizat că a fi profesor nu este pur și simplu o meserie, noi sculptăm caractere. Ceea ce spunem sau facem are impact. Am înțeles că locul meu este alături de ei, elevii.

Lecții sau binecuvântări?

E frumos să te simți mereu tânăr printre elevi și, în același timp, să realizezi cât de repede trece timpul. Cu unii elevi rezonez mai puțin, cu alții mai mult. Consider că este firesc, dar învăț de la toți deopotrivă. Învăț zi de zi să fiu tolerantă, empatică, să-mi depășesc propriile limite încercând lucruri noi, să fiu eu, cu bune și cu rele. Să știți că, fiind, profesor, înveți și de la colegi. Îmi place să zic așa: „Unii au venit în viața mea ca niște lecții, alții – ca niște binecuvântări.’’

Ori câștig, ori învăț

Întotdeauna am vrut să fiu bună și am căutat să mă dezvolt. Am convingerea că nu pierd niciodată. Ori câștig, ori învăț. Dar întâi de toate trebuie să fie dorință. Universul atrage în jurul tău, mai devreme sau mai târziu, ceea la ce râvnești. Faptul că activez într-o instituție din sat nu m-a complexat niciodată, câtuși de puțin. Dimpotrivă, sunt mândră de elevii mei și sunt convinsă că trebuie să beneficieze de aceleași șanse ca și elevii din orașe. Spun adesea: „Am cei mai buni elevi pe care pot să îi am în acest moment!”.

Caut mereu să valorific orice oportunitate

Trebuie să spun că sunt profesoară de limba și literatura română și limba engleză, iar cea din urmă disciplină pe care o predau mi-a deschis un larg orizont de perspective. Poate și faptul că localitatea din care vin nu este situată departe de capitală m-a ajutat, pentru că am participat la multe seminare, traininguri. E cert, în secolul XXI nu putem să ne plângem de lipsă de oportunități. Există foarte multe proiecte destinate anume și nu doar profesorilor și elevilor din spațiul rural. Și copii noștri  anume de implicare au nevoie. Trebuie să le creăm situații în care să iasă din zona lor de confort, să se descopere, să-și învingă propriile frici și să știe că există acolo cineva care crede în ei.

Bombardați cu informație, dar înțeleși și acceptați

Începutul lecției este un moment foarte important, de aceea, mă străduiesc, de fiecare dată, să creez atmosfera potrivită de învățare. Încerc să diversific metodele și tehnicile folosite: ne jucăm, cântăm, dansăm, discutăm, mimăm. Însă acest lucru nu este de ajuns. Elevii de astăzi sunt bombardați cu informație, ei au nevoie de motivație și de o școală care să nu fie ruptă de viață. Ei vor să fie înțeleși, acceptați.

Tabere de vară și proiecte transfrontaliere

Activitățile în care m-am implicat mi-au permis să cunosc oameni cu care am putut să colaborez, sau care m-au atras în colaborări frumoase. Prin implicarea în acestea, împreună cu elevii mei, am încercat să fac româna și engleza mai atractive. O colaborare frumoasă și deosebită pentru mine este cea cu Organizația Creștină Agape, grație căreia am putut organiza o tabără de vară în parteneriat cu o școală din Abingdon, Oxforfshire, Marea Britanie, activitate ce a continuat în România timp de o săptămână. Copiilor le-a plăcut nespus de mult. Și iată atunci am putut să vedem diferențele dintre abordarea pe care o are sistemul nostru de învățământ și cel englezesc. Astfel de experiențe le oferă elevilor ocazia să se „dezbrace’’ de stereotipuri și frici. Ei sunt sătui de rutină, vor ceva altfel.

Dacă nu ar fi fost pandemia, această vară ar fi trebuit să ne reîntâlnim. Îmi amintesc cu drag de proiectul BBCB – Be the Best you Can Be, implementat grație Fondului pentru Tineri Ialoveni și inspirat, de asemenea, de școala din Abingdon, pe care am avut ocazia să o vizitez în 2016. A fost o experiență ce m-a marcat, un vis împlinit! Pe această cale vreau să mulțumesc oamenilor ce fac parte din Agape, pentru ceea ce fac.

Tehnologiile care ne unesc și ne separă

Ritmul alert în care lumea este digitalizată ne dă de înțeles că tehnologiile sunt deja indispensabile procesului de instruire. În secolul vitezei nu poate exista școală fără tehnologii digitale. Durerea mea este că nu toți elevii din mediul rural beneficiază de cel puțin un dispozitiv: computer, telefon, tabletă. Discrepanța dintre elevii dotați și cei care au lipsuri a devenit atât de vizibilă în perioada martie-mai, 2020. În același timp, tot ele, tehnologiile ne-au putut ține conectați. Ceea ce am învățat în perioada precedentă pandemiei mi-a ușurat munca atunci când aceasta a început.

De multe ori a fost frustrant, obositor, deoarece comunicarea la distanță implică mult mai multe componente și este mai complexă prin natura ei. Unele lucruri le-am învățat din mers. Deși monitorul computerului sau ecranul telefonului sunt reci, nu le putem exclude din viața noastră nici acum, nici peste ani. Tehnologiile niciodată nu vor înlocui profesorii cu impact, dar fiind utilizate de ei, vor avea impact. Dar mai presus de toate, trebuie să nu uităm că educăm pui de oameni.

Pentru că Blaga e actual și azi…

Vreau să subliniez faptul că elevii din sat sunt deosebiți, vorba unei colege de-ale mele. De ce? Pentru că Blaga e actual și azi. Veșnicia s-a născut la sat. Am realizat atâtea lucruri frumoase cu elevii noștri, îi vedem cum cresc, deopotrivă fizic și intelectual, îi vedem dornici de mai mult și mai frumos. Nu am o experiență atât de mare, dar azi, pot să spun cu mândrie, despre mulți dintre foștii mei discipoli: „A fost elevul meu / eleva mea!’’ Eu cred că așa va fi și peste ani”, spune cu optimism Olesea Jechiu, profesoară de limba și literatura română și limba engleză în Liceul teoretic Zîmbreni, Ialoveni.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: