De-a lungul istoriei, muzica a reușit să unească oamenii și să transmită emoții și trăiri. Pe de altă parte, muzica a devenit și un instrument de rezistență față de sistem, până la revoltă și protest. Despre ce înseamnă muzică, influența ei asupra mentalității oamenilor și contribuțiile muzicii rock în combaterea nostalgiei de după perioada sovietică, AGORA a discutat cu solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă.

Ce rol are muzica într-o societate?

Eu consider muzica tot. Și liniștea este o muzică, foșnetul de copaci, tunetele și ploaia cum cade, totul este o muzică.  Poate să sune ipotetic și ciudat, dar eu ne consider pe noi toți făcuți din muzică și în muzică plecând. Noi când iubim suntem o muzică, când suntem triști suntem altă muzică. Tot ceea ce îți ia viața, îți dă muzica. Eu cred în asta. Oricât nu ar fi de dificilă viața, cu trăiri, cu melancolii, muzica te duce în altă dimensiune și apoi te bucuri de ceea ce se întâmplă. Noi suntem o muzică care trebuie ascultată și oamenii să o interpreteze.

Există muzică bună și muzică proastă?

O muzică bună este o muzică care nu este kitsch-oasă. Din cauză că în artă nu există un cenzor, arta dacă nu merge, poți să ieși din sală sau să închizi, să stingi, să oprești pe când acest lucru nu îl poți face în medicină sau cu alte chestii. Dar din păcate, dacă ea este o muzică proastă, ea influențează și medicina, și politicul, și justiția și multe altele. Eu consider arta și cultura primordială și cea mai importantă din toată civilizația umană, muzica în primul rând. Restul vin ca să completeze.

Mai mult de 50% dintr-un eveniment, act artistic sau orice, muzica face tot. Acolo unde este mai puțină muzică este mai trist totul.
Nicu Țărnă

În ce măsură poate să influențeze muzica, astfel încât să schimbe mentalități?

Depinde puțin și cât este de mediocru sau împlinit personajul, dar eu cred că muzica este în stare să schimbe sorți, destine și să facă revoluții. În anii 60 muzica a schimbat un mers al civilizației prin băieții de la Beatles, prin generația Woodstock. În anul 1969, festivalul Woodstock a adunat un milion și ceva de oameni, ei au mers împotriva unui sistem și au schimbat un sistem. Muzica este o rebeliune, o revoltă sau o altă părere. Prin muzică altfel se povestesc anumite lucruri. Dar iarăși, foarte mult depinde de societate. Nu trebuie să ai neapărat studii superioare ca să auzi muzica, ca s-o înțelegi, ca s-o simți.

Eu cred că oamenii care nu ascultă muzică sunt oameni triști.
Solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă

Eu aș intra într-o zonă ciudată sau sensibilă, dar eu cred că mulți politicieni sunt foarte proști pentru că ei nu ascultă muzică. Eu sunt convins că ei nu au albume preferate, band-uri preferate. Eu consider oamenii care înțeleg muzica cu adevărat sunt oamenii din altă dimensiune, oameni civilizați, oameni care sunt atemporali, anaționali, apolitici, areligioși, globaliști, oamenii planetei în primul rând.

Ce te-a făcut să alegi muzica rock în detrimentul altui gen?

Muzica rock este cel puțin muzică adevărată, este o muzică vie și cântată pe viu, este vibrație și transpirație, emoție și multă inspirație. De fapt, este un text care mă duce la rebeliune și la revoltă cu mine însumi. Eu sunt în revoltă cu mine, cu societatea din jurul meu, cu așa zisele clișee care-s uneori demodate și deja prăfuite. Da, asta poate să meargă și împotriva religiei.

Eu am ascultat muzica rock și mi-a plăcut, acest lucru îi datorez și fratelui meu. Dar totuși, eu cred în personalitate și în individual, indiferent în ce familie aveam să mă nasc, aveam să străbat, să mă transform aproape așa cum sunt eu azi. Eu cred în geniu uman. Genele și geniul personal este o chestie unicat.

Cum a reușit muzica rock să lupte cu nostalgia de după perioada sovietică?

Lumea vrea să trăiască altfel, să-și schimbe valorile precum dreptul la libertate, să nu fii constrâns, să nu fii băgat în tipare, să poți să exprimi ceea ce crezi și simți. În acest context muzica rock a fost cea mai accesibilă. Prin ea a fost posibil să ajungi la sufletul celor care o înțeleg.

Orice sistem totalitar are frică de muzică, pentru că prin muzică diminuează încrederea în autoritate și asta duce la revoltă.
Solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă

Noi ne îndrăgostim de călăi și acceptăm că este undeva asta este okay, ceea ce au făcut și sovieticii cu noi. În anul ’87-’88, eram un puști și aveam o sete nebună de a afla lucruri noi, am aflat că suntem români, am aflat că răi au fost și sovieticii, nu doar nemții. De atunci eu n-am încetat să rezist sau să lupt, orice zi de-a mea și orice eveniment este o formă de a fi în strânsă legătură cu muzica, cu un eveniment cultural, de a da o altă dimensiune artei și de a-i da o șansă artei. Eu cred că noi vom reuși, pentru că mediocritatea nu o să izbutească niciodată.

Oamenii, în cele din urmă, o să vrea artă, muzică, vibrație a sufletului, emoția din mine să ajungă la tine și vice-versa.
Solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă

Muzica rock și-a păstrat aceeași formă de protest și revoltă sau s-a diminuat între timp?

Din păcate, de muzica rock nu mai este nevoie. Acum foarte ușor ți-ai deschis canal pe YouTube sau ai pornit modulul live pe rețelele de socializare, nimeni nu te cenzurează. iar tu dacă ai ce vorbi, ai povestit, ți-ai scos așa zisul fior negativ sau pozitiv și tu ești okay. Pe vremuri era aproape imposibil de povestit, din această cauză unii oamenii care aveau carismă și talent o făceau prin muzică, mai mult prin texte, voalat, ascuns.

Dacă în ani ’89-’90 voiam să schimb ceva, astăzi nu mai văd la fel, pentru că pot oricând să-mi pornesc live-ul pe telefon sau pe oricare platformă și să spun, să înjur, pot să fac orice, într-un final eu mi-am satisfăcut orgoliile mele.
Solistul trupei „Gândul Mâței”, Nicu Țărnă

Eu am conceput muzica rock ca revoltă, dar în alt context muzica rock este o stare, este neapărat un gen de muzică. Eu cred în muzica asta și că este una dintre cele mai frumoase istorii muzicale. Acum nu mai este nevoie de această metodă de protest.

În ce măsură muzica poate fi folosită de anumiți actori politici pentru promovarea imaginii?

Nu se schimbă nimic. Un interpret nu schimbă votul. Cândva credeam că poate schimba, acum nu. Oamenii dacă vor să voteze, o să voteze și fără acel interpret. Comunicatorii care cred că prin cineva politicianul poate ajunge într-o poziție de a influența masele depinde de target-ul lui de masă. De aceea, dese ori, mulți pun accent pe oamenii în vârstă, pentru că vin la vot, dar nu sunt influențați de un interpret anume.

Ce îi lipsește astăzi muzicii din R. Moldova?

Chiar dacă astăzi avem accesibilitate, putem să ascultăm muzică de unde vrem noi, pe internet, YouTube, totuși, muzica și-a pierdut din identitate. Ceea ce vreau să spun este că noi nu aveam originalitate, nu avem un produs nou, care să ne diferențieze. Muzica nu transmite neapărat ceva anume.

Sursă: Agora

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: