Elmira, este tânăra mămică din raionul Criuleni, care a fost supusă de nenumărate ori abuzului și fizic, dar și psihologic. În urma bătăilor a pierdut o sarcină. Coșmarul a început din copilărie, în care violența era un lucru firesc în casa părinților săi, și totul a continuat și în familia sa proprie. Femeia a povestit, în emisiunea „Femeile vorbesc” de la Jurnaltv, coșmarul prin care a trecut când era mică, apoi alături de tatăl copiilor săi, care la un moment dat, a început să-i lovească și pe cei mici, dar și cum a vrut să-și pună capăt zilelor, de nenumărate ori, scrie SHOK.md.

Tatăl Elmirei adesea revenea acasă în stare de ebrietate și subiecta familia la o violență cruntă și frecventă deopotrivă. Elmira a crescut într-un mediu plin de abuzuri, unde prima victimă era mama ei. Ea își amintește cu tristețe:

„Copilăria mea nu a fost roz. Tata o bătea pe mama. Încă mai aveam 6 ani când el a plecat din viața noastră, înainte să intru la școală. Totuși, îmi amintesc că venea adesea acasă beat și o bătea pe mama, iar pe fratele meu, care era mai mare, se lăsa pradă violenței. Eu scăpam de bătăi, dar fratele meu intervenea deseori. Viața noastră era extrem de grea, dar avem norocul că aveam păsări și animale care ne aduceau un strop de bucurie. După plecarea tatălui, mama a investit toate economiile în noi și în casă. Începusem să trăim puțin mai bine.”

În pofida acestui fapt, Elmira visa că într-o bună zi, părinții vor trăi în pace și fericire:

„Când aveam vreo 12 ani am dorit foarte mult ca mama și tata să se împace. Cred că a fost cea mai mare greșeală. Deoarece, după ce tata a venit acasă, nu știu din ce motiv s-au certat, iar mama și-a dat foc. Până atunci, însă, foarte des mă bătea de la nimic, îmi tot spunea – tu și tat-o îmi vreți moartea”, își amintește femeia, în lacrimi.

Eroina povestește cum s-a produs tragedia care a lăsat-o fără mamă:

„Aveam 14 ani, o verișoară a cerut voie de la mama să mergem împreună la discotecă. Mama a zis să-mi cer voie de la tata. Nu am vrut, dar dacă totuși mi-a dat voie, m-am dus. Când am ajuns la discotecă, voiam foarte tare acasă. Verișoara mea a zis să mai stăm o oră, dar când am văzut că deja încep să plece băieți, fete pe acasă, printre ei am decis să plec și eu. Nu am reușit să ajung acasă, că am auzit o voce care îmi strigase: „Nu te duce acasă, mama ta și-a dat foc și e la spital”. Nu știam în care parte să o iau, când am intrat în casă era, nu era mult ars, pentru că ea afară și-a dat foc. Intrase în casă, pentru că tata dormea și i-a spus: „O să arzi și tu de rând cu mine, dacă mor eu, tu nu o să rămâi”.

La doar câteva zile, mama Elmirei a încetat din viață pe patul de spital:

„Tata era cu ea la spital. Mama era în reanimare, avea arsuri de 83% pe tot corpul, a mai trăit 4 zile și a decedat”.

Fata a rămas în grija tatălui și a fratelui mai mare:

„Fratele era deja însurat, avea și copil de 1 an. Sau cu ei sau fără ei, mai mult eram singură, nu aveam cu cine vorbi, când îi spuneam tatălui că îmi trebuie ceva sau am nevoie de ceva, se prefăcea că nici nu mă aude, nici nu mă înțelege. Cel mai bine mă înțelegeam cu o fată din mahala, cu ea am prietenit vreo 6-7 ani, acolo îmi găseam alinarea, mă așteptau ca acasă”.

Elmira a fost lipsită de educație pe măsură:

„După clasa a 9-a am vrut să merg cu tata la Moscova, dar a spus să stau acasă. Apoi m-a trimis la frizerie, i-am spus că vreau să devin bucătar sau cofetar. Mi-a răspuns că și așa sunt plinuță, unde să mai fiu și bucătar, că o să mă fac mai grasă decât sunt”.

După șase luni de studii pentru a deveni frizer, Elmira a lăsat școala:

„Am spus că nu e de mine, nu îmi place să tăi părul, nu pot face coafuri. Îmi trebuiau și foarte mulți bani, trebuia să aducem mai mulți clienți”.

În timpul apropiat, tânăra a cunoscut un băiat:

„Am cunopscut un băiat din sat, ne-am întâlnit 1 an, am rămas însărcinată, el nu a acceptat copilul și am rămas singură cu fetița. Când fetița avea 8 luni, am întâlnit alt băiat și de acolo a început coșmarul vieții mele. Îmi părea că se va schimba, pentru că fetiței îi trebuie tată. Eu aveam 19 ani, locuiam acasă la părinți, fratele era plecat peste hotare. Bani nu aveam, copilul era micuț, trebuiau scutece și asta îmi părea singura ieșire din situație – să mă recăsătoresc și să-mi refac viața”.

El venise de la armată și spunea că părinții lui foarte mult își doreau o nepoțică. Credeam că mi-am găsit familia, doream să mă accepte așa cum sunt eu, dar m-au acceptat doar pe o perioadă sau doar când era el lângă mine, pentru că atunci când pleca, situația se schimba radical. După un timp am aflat că sunt însărcinată, el nu știa cum să le spună părinților. El a plecat peste hotare, mi-a spus să plec la mama lui și ea va sta cu copilul, iar eu voi merge la lucru. Când am început să lucrez în schimbul de noapte, au început tot felul de vorbe, că de ce vin la 2:00-3:00, că nu lucrez la patiserie, dar cine știe unde mă duc. Am lăsat lucrul, trebuia să ies de acolo în concediul de maternitate, dar nu mai era posibil. Am stat acasă până a revenit el de peste hotare”, a relatat Elmira.

Treptat, paharul a pus stăpnire pe soțul Elmirei, iar ea și copiii au devenit victime ale violenței lui:

„Până să se nască copilul mi-a propus să mergem la un club, să ne distrăm cât suntem tineri. Am stat vreo jumătate de oră, a servit și a început: „vai, aceea ce fund are, vai cealaltă”. Eu am ieșit de la masă și am mers afară. M-a ajuns din urmă și a început să mă lovească cu pumnii în cap, că mi-ar fi făcut un băiat din ochi. Am încercat să îi explic, el nimic. A fost prima oară când m-a lovit așa tare. A sunat-o pe mama lui, i-a spus că m-a lovit din nou, sunt cu un ochi vânăt și îi e rușine să vină acasă cu mine așa”.

Tânăra, a mărturisit  că și-a dorit să scape din mâinile agresorului, dar nu avea unde să plece:

„Nu știam unde să mă duc, cumnata nu avea să mă accepte acasă, ea este categorică până în prezent. I-am spus că voi lua copilul și voi pleca. Mi-a răspuns că nu am unde să plec, că tatălui și fratelui meu eu nu trebuiesc. Mi-a trecut supărarea, mi-a mai spus niște vorbe, am crezut că se va schimba, mai ales că urma să nasc. Dar a venit o altă surpriză. Într-o zi, după serviciu a luat două sticle cu vin și a spus că vrea să meargă la viitorul naș, să stea un pic „ca băeții”. De fapt, s-a întâlnit cu o fată și s-a dus la ea. L-am sunat pe nașul, mi-a spus că Jenea nu a fost la el. Peste 2 zile el a venit. Se dusese după lucru nebăit, dar a veit acasă aranjat, băit, parfumat. Am lăsat așa, ca să nu mă bată, mereu se ascundea cu telefonul, dar am găsit un mesaj: „iarăși ești cu soția și la mine nu vei veni?”. Atunci l-am în trebat ce e asta, a început să mă lovească, să-mi spună că nu vrea să trăiască cu mine și că voi mai sta iarna la părinții lui, cu copilul mic, apoi pot să plec unde vreau”.

Elmira era vulnerabilă și din punct de vedere financiar:

„Eu stăteam acolo, el juca Seca cu prietenii până dimineața, venea acasă, mă bătea, iar pleca. Nu știam unde să mă duc, cu doi copii mici. Bani îmi dădea doar de stricul necesar, 100-200 de lei. Mereu prin ceartă trebuia să obțin bani de la el, ne certam, mă bătea și doar apoi îmi dădea bani”.

După perioada de groază, Elmira nu a mai suportat violența și a decis să-și caute o gazdă:

„Am căutat vreo 2 săptămâni. Când auzeau a cui noră sunt, toți refuzau, nu știu de ce. În cele din urmă i s-a făcut jale unei doamne și mi-a dat gazdă, dar era o casă fără nimic, pereții goi, fără lemne, aveam doar vreo 300 de lei în buzunar. Mă rugam doar ca copiii mei să nu înghețe de frig, altceva nu voiam nimic. Era și ziua fetiței mai mari, împlinise 3 ani”.

Bătăile au continuat, însă, ani la rând:

„El considera că dacă stau la gazdă și o achită el, atunci e casa lui. M-a lovit cu câțiva pumni, mi-am luat copiii și m-am dus la fratele meu. Fetița mai mare avea 4 ani și jumătate, iar cea mică încă nu avea 2 ani. Mă amenința că vine să-mi dea foc în casă cu fratele, că ne va tăia capurile. Suna mereu după ce consuma alcool”.

Chiar de a încercat să pună punct relație cu abuzatorul, Elmira a rămas însărcinată și cu al treilea copil. Între timp, soțul ei își găsise o amantă, la Chișinău:

„Am luat copiii și am mers la el, să văd. Nu-i păsa că sunt însărcinată, stătea cu ea liniștit. Am lovit-o, iar el m-a lovit pe mine. L-am întrebat de ce își bate joc așa, de ce nici nu mă lasă, nici nu trăiește cu mine. Acum, peste ani, mi-a spus: „O să te distrug în așa fel, încât nimeni nu va mai vrea să trăiască cu tine și tu singură o să te ucizi”, mărturisește femeia.

Așa i-a venit gândul la suicid:

„De foarte multe ori vorbea așa, încât eu voiam să-mi pun capăt zilelor. Nu doar mă bătea, dar și îmi spunea așa vorbe. Eram însărcinată și am vrut să mă arunc cu copiii în fața unei mașini, apoi m-am gândit cu ce sunt de vină copiii. M-am gândit că încet, voi trece peste”.

Elmira a pierdut o sarcină, din cauza bătăilor:

„Odată a venit de la pește servit, cu un prieten și au intrat la niște vecini. Acolo au mai venit niște băieți și i-au luat la bătaie. Eu, având 22 de săptămâni de sarcină, m-am băgat între ei să-i despart și am fost lovită cu o țeavă în cap, de băiatul care-l bătea pe el. Atunci s-au speriat, au chemat ambulanța. Peste o săptămână, inimioara fătului a încetat să mai bată. Peste 2 săptămâni am fost la USG, mi-au spus că bebelușul este mort”.

Femeia a intrat în depresie după moartea bebelușului:

„Eram mai mult moartă decât vie și era înainte de ziua mea, urma să împlinesc 24 de ani. Atunci am vrut să mă arunc de la al doilea etaj, fiindcă nu am fost în stare să-mi apăr copilul”.

La 2 săptămâni după operație, a bătut-o din nou:

„Mi-a rupt o buză, mi-a strâmbat dinții. M-a lovit tare cu pumnii în burtă, ca „să știu cum să vorbesc”.

Peste ceva timp, când soțul tocmai plecase la Moscova, Elmira și-a dat seama că este din nou însărcinată:

„Când aveam 16 săptămâni m-a sunat și a vorbit așa de urât, încât eu am dus fetițele la școală și grădiniță, apoi am luat o funie și m-am dus în pădure. Nu știu ce am vrut să fac, dar am stat în jur de 2 ore și atunci am simțit prima oară că se mișcă bebelușul. Mi-am dorit atât de mult un băiat, încât am zis nu, nu am s-o fac, întâi voi naște, apoi voi decide ce fac mai departe. Am vrut să-mi pun capăt zilelor atunci, fiincă vorbele pe care mi le spunea mă traumau psihic.

Cum a ajuns bărbatul cu care locuia să consume droguri, dar și cum a scăpat de agresor, împreună cu copiii săi, traumați și ei de violența la care au fost supuși aflați din acest Interviu.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: