De patru ani au format o familie și au devenit părinții unui băiat pe nume Marin, chiar dacă tânăra a fost diagnosticată încă de la naștere cu osteogeneza imperfectă și se deplasează într-un scaun cu rotile. Este vorba despre Liuba și Vasile din satul Roșu, raionul Cahul, a căror poveste de dragoste este una remarcabilă.

În emisiunea „Viața de cuplu” alături de Adrian Prodan, Liuba a dezvăluit că a fost diagnosticată încă de la naștere cu osteogeneza imperfectă, o afecțiune caracterizată prin fragilitatea oaselor, care pot suferi fracturi grave chiar și în urma unor traume minore, transmite știri.md

Tânăra în vârstă de 25 de ani spune că și-a acceptat boala de când era mic copil și nu a întrebat-o niciodată pe mama sa despre diagnosticul ei:

„Mama mi-a spus că așa am fost născută, cu o boală rară”.

Boala i-a afectat în special picioarele. Chiar dacă le simte, orice lovitură o afectează.

Liuba spune că și-a petrecut copilăria mai mult prin spitale, cu picioarele în ghips:

„Eu am mers la un Centru pentru copii cu dizabilități, dar pentru mine asta era ca o grădiniță. Acolo erau diferite jocuri, cântece, erau kinetoterapeuți, medici, psihologi. Mergeam la Cahul, era o rută specială care circula zilnic”.

La vârsta de șapte ani, aceasta a mers la școală, la una obișnuită. Ea spune că avea capacități de a învăța la o școală ca toate celelalte. Ulterior, Liuba a mers la colegiu, unde i-a fost mai greu să se adapteze, mărturisește ea.

Mă afecta faptul că am profesori și colegi noi. Colegii se comportau altfel cu mine. De obicei, eu mă înțelegeam cu colegii mei, însă oricum am fost marginalizată puțin din cauză că sunt într-un scaun cu rotile. Dar eu erau și colegi care mă ajutau, băieți și fete”, povestește tânăra.

Liuba și soțul său s-au cunoscut la o zi de naștere. După ceva timp, el a găsit-o pe rețelele sociale și așa au început să comunice.

„Eu l-am întrebat: „De ce eu anume? Tu ești sănătos, de ce nu-ți alegi pe altcineva?”. El era deschis, nu-l afecta gura lumii, el nu se ascundea când ieșeam undeva”, spune tânăra.

La vârsta de 21 de ani, Liuba a rămas însărcinată și la 22 de ani aceasta a devenit pentru prima dată mamă. „Sarcina a decurs bine, până la jumătate de termen, când mi s-a depistat tensiunea arterială ridicată”, își amintește ea.

Atunci medicii i-au propus să fie transferată de la Cahul la Chișinău, la Centrul Mamei și Copilului.

„Ca prima dată, îmi era frică să merg de una singură acolo. Până am ajuns la Chișinău, credeam că nu mai ajung. Tot drumul am fost zdruncinată. Am fost internată în Secția reanimare. Am născut cred că a doua sau a treia zi de când am ajuns acolo. Mi-au provocat nașterea. Fetița s-a născut de aproximativ două kilograme. După operație m-am trezit, i-am informat pe cei de acasă, după care iar am adormit. A doua zi mi s-a spus că fetița a murit. Eu nu știu ce a fost acolo, nu știu ce au făcut. Mă gândeam că poate au dat-o cuiva sau nu au avut grijă cum trebuie de ea. Eu nu am văzut fetița, doar în poze. Mi s-a spus că a avut stop cardiac. A fost o durere mare pentru mine”, mărturisește Liuba.

După o perioadă, ea a rămas din nou însărcinată și acum este mama unui băiat, care la fel s-a născut prematur. „De această dată am născut la un spital privat din Chișinău. Nu am vrut să mai trec prin ce am trecut”, explică Liuba.

Aceasta spune că niciodată nu a crezut că va deveni mamă și că va avea o familie împlinită. „Acum sunt fericită, împlinită și mă bucur că am așa o familie fericită, pe care nu mă gândeam că o voi avea”, susține tânăra.

Ea face curățenie prin casă, gătește și se ocupă de restul treburilor casnice:

„În genunchi fac totul. Șterg praful, fac mâncare, așez totul”. De asemenea, Liuba și afară lucrează, prin grădină. Soțul său i-a făcut o sapă mică, special pentru ea, și chiar poate prăși. Aceasta mai hrănește animalele domestice, întrucât soțul său i-a creat toate condițiile necesare.

„Aveam vârsta de 24-25 de ani când ne-am cunoscut. Eu eram mai insistent. Așa am decis eu. Mi-a plăcut de ea și am zis că de ce să nu îndrăznesc?! Eu iubesc cu inima. Ea nu voia să comunicăm, mi-a zis: „Tu îți dai seama cum o să mergi cu mine prin sat, cum lumea se va uita?”. Eu i-am spus că pentru mine nu contează asta”, mărturisește soțul Liubei, Vasile.

Nu l-a deranjat deloc diagnosticul soției sale, spune bărbatul, iar familia lui a acceptat-o cu tot dragul pe Liuba: „Nici acum, nici atunci nu mi-a fost rușine”.

Părinții Liubei, la fel, l-au primit foarte bine pe ginerele lor.

„Cu o căldură de parcă eram fiul lor care a venit de la armată, din străinătate. Mi-au pus întrebări, însă m-au primit ca pe copilul lor”, zice el.

„Chiar dacă Liuba nu ar fi putut avea copii, ne gândeam că vom înfia un copilaș. Chiar după ce a decedat fetița, ea s-a gândit că nu va mai putea deveni mamă, se gândea că am să o las. Însă noi am luptat împreună și am reușit să devenim părinți. Marin este mândria și fericirea noastră”, afirmă bărbatul.

Vasile spune că trăiește viața pe care și-o imagina mereu și, dacă s-ar putea întoarce în timp, tot ar alege-o pe Liuba în calitate de soție.

„Eu vreau să le spun tuturor să nu privească în gura lumii, să iubească din inimă, să nu iubească doar cu ochii. Chiar dacă persoana este în cărucior, trebuie să iubești până la urmă și nu să lași persoana iubită”, susține Vasile.

Dacă cineva dorește să o ajute în vreun mod pe Liuba și pe familia ei, o poate găsi pe pagina sa de Facebook „Liuba Tiu” sau îl poate contacta pe Adrian Prodan.

 

Distribuie articolul: