De când s-a retras din televiziune, jurnalista Diana Meaun s-a dedicat celei mai importante vocații: maternitatea. Educă două fetițe, iar de curând și-a lansat un blog, denumit fabricatacasa.md. Întrucât una dintre fiicele Dianei merge în clasa întâi, în cea mai recentă postare de pe blog, autoarea se adresează ministrei Educației - Corina Fusu. Textul, însoțit de suficiente argumente, se intitulează „Scrisoarea care nu va ajunge la destinație”.

„Doamnă Ministru,

Bună ziua, sau bună seara, știu că nu va ajunge până la dumneavoastră mica mea scrisoare, drumu-i lung și prioritățile sunt altele, dar eu, ca un om educat, trecut de 30 ani, nu pot să nu vă spun un mare mulțumesc pentru aportul adus sociețății și elevilor în special.

Vă mulțumesc din suflet că anul acesta pe lângă faptul că mi-ați primit copilul la școală, mi-ați oferit șansa unică, mie și mamei mele, să devenim eleve. Noi suntem în clasa I, și  „noi” nu reprezintă doar o formulare generală, eu deja am înțeles, primul an la școală nu e de glumă, iar eu deja mă tem să nu cumva să trec vre-o temă nouă cu vederea, căci nu voi ști nici în ruptul capului cum să-mi ajut copilul.

Doamnă Ministru, eu chiar vroiam să vă întreb, dumneavoastră ați deschis vreodată un manual de clasa I? Dacă nu ați făcut-o, vă rog din suflet să cumpărați valeriană și Validol, în primul rând să vă așezați comod, după care să o luați pagină cu pagină, căci  nu dă Doamne deschideți cartea pe la mijloc…aveți riscul să faceți atac de cord. Eu de exemplu și după trei luni, în care logic ar fi tebuit să mă deprind, mă tem să mă uit ce temă urmează, iar uneori când copilul îmi pune o întrebare,  mă consult mai întâi cu mama, după care cu soțul, cu prietenii și tot așa până dau un search pe internet, căci sunt atâtea variante de răspuns, încât nu doar un copil de 7 ani, dar nenea Google se blochează și leșină. Și ca să nu ziceți că scriu aiureli:

Dumneavoastră știți ce înseamnă nădragi? Sigur…ițari și aici a început aventura, de la ițari am ajuns la izmene, de la izmene, la pantaloni, care nu sunt pantaloni, caci sunt din cânepă și sunt albi și tot așa până când Sanda a constatat că iedul era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de mire, împletiți dintr-o iarbă, care putrezește sub o piatră în iaz.

 

Eu nici până acum nu am înțeles acest exercițiu (desenul 2) e 2-1/ 1-1/ 1+1/ sau 2+0, nu de alta,dar fiecare membru al familiei și-a ales câte o variantă…pe cea corectă noi încă o căutăm, poate la un moment dat ne luminează și pe noi Dumnezeu, căci experiența nu mă ajută la nimic.

 

Dumneavoastră cum credeți, bobocii vin sau pleacă, de această concluzie depinde rezultatul acestui exercițiu și noi încă suntem la dubii, copilul îmi spune că vin, eu cred că pleacă, bunica în genere e de părerea că unul vine altul pleacă, poate dumneavoastră aveți altă părere?

 

Ați putea să-mi spuneți ce cuvânt putem să facem din aceste litere încrucișate, aici pot să vă ajut…este Liliac, simplu, nu!  mai ales pentru clasa I. Nu e nici, mac, nici rac, nici tac, este Liliac, noi am plâns, am asociat, am făcut scheme până am ajuns la această concluzie și poate aș crede că fata e grea de cap, dar vreau să vă spun că nici eu nu m-am prins din prima.

 

După ce am citit această poezie, credeam că e o glumă proastă a autorului, noi am învățat-o două ore…eu nu am memorat-o, Sanda a uitat-o, doamna Ministru, eu știu că au trecut ceva ani, dar dumneavoastră întâmplător nu vă amintiți, ce poezii ați învîțat în primele zile de școală, eu din câte țin minte erau strofe scurte, ușoare și nu îmi amintesc să fi avut în carte frământări de limbă cu arhaisme?!”

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: