Cum să-ți motivezi copilul să învețe – cinci principii pentru a ajuta copiii cu această problemă comună, dar adesea dificilă, de la Kenneth Barish, psiholog american cunoscut pentru metodele sale de succes în terapia cu copii, citat de psychologytoday.com.

Când părinții întreabă – “de ce copilul nu este motivat? De ce nu îi pasă?, răspunsul este aproape întotdeauna, “pentru că este descurajat și este mai ușor să pretindă că nu-i pasă”.

Soluția la problema lipsei de motivare a unui copil începe cu interesul entuziast față de interesele copilului 

hiar dacă acestea nu sunt interesele pe care voi, ca părinți le-ați alege!

”Întotdeauna veți găsi în copilul vostru un interes și o dorință de a face bine. Când vorbesc cu studenții “nemotivați”, adesea aflu că sunt interesați de multe lucruri, chiar dacă acestea nu sunt legate de școală.

Ei pot urmări cu pasiune documentare Discovery, dar nu vor citi o carte de istorie sau una științifică, pot citit revista National Geographic în țimpul în care ar trebui să își facă teme sau să-și petreacă ore întregi căutând informație online, când ar trebui să studieze. Putem dezaproba, dar acestea sunt interesele lor”, explică psihologul.

”Când îi întreb pe copii despre interesele lor, ei sunt, de obicei, fericiți să vorbească despre ele. Atunci, atâta timp cât le respectăm aceste interse și nu le dezaprobăm, ei sunt, de obicei dispuși și adesea dornici să audă punctul nostru de vedere. Ei vor să știe ce credem noi”.

Găsiți sursa frustrării și a descurajării lor

Atunci când copiii sunt descurajați, ei spun adesea că urăsc școala sau urăsc temele. Sau că este “inutil” și irelevant să învețe acele lucruri.

Deficitul de atenție și tulburările de învățare sunt cele mai comune cauze de descurajare și lipsă de efort susținut la copii și adolescenți. Este esențial ca atât părinții, cât și profesorii să înțeleagă impactul acestor dificultăți. Chiar și problemele ușoare sau moderne de atenție și învățare pot fi o sursă de anxietate și frustrare pentru copii, ceea ce duce la descurajare, pesimism și renunțare.

Recunoașteți frustrarea, descurajarea și dezamăgirea lor. Lăsați-i să știe că înțelegeți sentimentele lor, pentru că și voi ați fost, de asemenea, frustrați și descurajați. Mai ales pentru copiii mici, mai mult decât orice altceva, îi poate ajuta să știe că am avut și noi aceste sentimente.

Încurajați-l constant 

Recunoașteți-i fiecare creștere și fiecare efort depus, chiar și atunci când rezultatul nu corespunde cu obiectivul vostru. Exprimați-vă încrederea în succesul lui. Aceasta poate fi esența încurajării: observăm progresul copilului, nu greșelile lui.

Aduceți-le aminte despre lucrurile bune pe care le fac, dar și despre rolul nereușitei. Toată lumea are și eșecuri, din ele învățăm să fim mai buni. Ajutați-i să pună eșecurile – fie că este vorba de o respingere socială, de o dezamăgire academică, de o înfrângere atletică sau de o dezamăgire în orice zonă de efort – în perspectivă. Va fi mai bine data viitoare!

Învățați-i să-și concentreze atenția pe forțele lor 

Ajutați-i să-și dezvolte o imagine diferită despre ei înșiși. Punctele lor forte ar trebui să fie în centrul imaginii; dificultățile și frustrările lor ar trebui să fie în colț.

Chiar și copiii cu probleme semnificative de învățare demonstrează că există domenii în care excelează și asta ar trebui să fie o sursă de mândrie interioară și o bază pentru viitorul lor succes. Aceste puncte forte trebuie să fie recunoscute și susținute.

Dați-le timp!

Nu renunțați. Rezolvarea problemei de motivare are nevoie de timp. Demoralizarea s-a dezvoltat în timp. Îi va lua timp copilului să învețe să-și depășească pesimismul și îndoiala de sine și să renunțe la atitudini cinice și sfidătoare. De-a lungul timpului, el a devenit sensibil la dezamăgiri și a rămas în momente de frustrare. Are nevoie de timp să poată singur să renunțe la aceste stări.

SURSA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: