Nina Dorin vede totul prin note muzicale. Ea găsește muzică și acolo unde copilul nu-și poate imagina că ea poate fi și, precum spun cei care susțin că n-au talent, chiar și la cei care „au fost călcați de urs pe o ureche”. Dincolo de glume, Nina este profesoară de muzică la „Școala Internațională Heritage” și, probabil, unul dintre cei mai iubiți și așteptați dascăli, la lecțiile căreia mereu e cântec și veselie. Ce-a învățat de la copii în cei 11 ani de pedagogie muzicală și cu ce alte activități combină lecțiile de muzică aflăm de la Nina Dorin, în proiectul #ProfesoriCOOL.

Am ajuns pedagog… fără a medita mult asupra subiectului dat. Totul s-a produs natural. Fiind a treia generație de pedagogi din familia mea, mi s-a transmis dragostea față de copii genetic, probabil.

Nu mi-au plăcut niciodată… profesorii autoritari, care te priveau „de sus’’, cărora îți era frică să le acorzi o întrebare pentru că ar putea să te umilească sunt persoanele care lasă amprente negative asupra sufletului copilului. Eu am astfel o strategie: mă comport cu elevii mei așa cum aș vrea să se comporte profesorii cu fetele mele (Andreea și Adelina), îmi imaginez că acel copil care îmi acordă o întrebare, sau are nevoie de ajutor este una din fiicele mele. Deseori, dacă intrați în clasa mea o să mă găsiți că stau cu ei pe podea și exersăm un ritm, sau dansez împreună cu ei, sau sărim pe undele muzicii etc.

Ceea ce scrie un profesor pe tabla vieții nu poate fi șters niciodată. Copiii simt când le ești aproape prin atitudinea, privirea și gesturile care le ai, nu mai este nevoie de cuvinte…

Mă consider o norocoasă deoarece…, începându-mi activitatea de profesoară într-un colectiv minunat – Școala-grădiniță „Pas cu pas” nr 120 din Chișinău, am avut colege care erau mereu gata să mă ajute, să mă îndrume, fapt pentru care le rămân mereu recunoscătoare. În plus, o aveam pe fiica mea mai mare, Andreea, ca elevă, ea mi-a fost atunci ca o busolă care mă orienta spre preferințele copiilor, spre așteptările lor, spre ce și-ar dori să facă la orele de muzică.

Simt satisfacție profesională atunci când… am feedback pozitiv din partea elevilor la ore, îi văd că ceea ce le-am pregătit le place. Anumite momente vor ramane de neuitat: când la finalul unei lecții în care am vorbit despre operă, despre artiști de operă, câțiva dintre elevii mei m-au întrebat de unde pot procura bilete la operă, sau atunci când ești într-o sală de concert și vezi discipoli de-ai tăi care se comportă adecvat (căci am învățat la ora de muzică cum să ne comportăm la un concert!). Mai apoi, la lecție, discutăm despre emoțiile trăite. La fel, atunci când întâlnești peste ani elevii tăi și-ți zic că le este dor de lecțiile tale, că erau foarte creative și că-și aduc aminte de anumite momente…

Fiecare copil este… o personalitate deosebită, pe care noi, profesorii, trebuie să o descoperim și să o valorificăm la maxim posibil, aș putea totuși să afirm că am elevi favoriți (zâmbește). Sunt acei copii care au nevoie de o îmbrățișare în plus (deoarece părinții nu au destul timp să le-o dăruiască); sunt acei cărora trebuie să le demonstrezi de câteva ori cum se bate un ritm, pe care elevii vor să-l excludă din joc/cântec deoarece le „strică” piesa (atunci lucrez mai mult cu el, e favoritul meu); este acel copil timid, care are o voce superbă, dar are nevoie de mai multe încurajări și motivări ca să ne încânte cu ea…

 

Copiii se schimbă… bineînțeles, totul este mereu în continuă schimbare și e bine! Eu cred în generațiile ce urmează, îmi place gândirea lor critică, îmi place spontaneitatea lor, lumea  colorată din ochii lor… Fiecare început de an școlar vine cu așteptări mari, îndeosebi anul acesta, când incertitudinea a pus stăpânire pe întreaga lume, dar mizăm mult că orele de artă vor oferi acel confort psihologic de care elevii noștri au nevoie acum mai mult ca oricând.

Pandemia a schimbat… procesul de studiu, dar și abordarea noastră, făcând cunoștință cu mai multe platforme online. Toți strigă în gura mare că sunt periculoase tehnologiile. Da, și cuțitul este periculos în bucătărie, dar, dacă-l folosești corect – devine util! Marele câștig după pandemie va fi capacitatea profesorului de adaptare și să știți că în această perioadă, împreună cu elevii mei, am făcut lucruri minunate. Pe lângă interpretarea melodiilor la instrumente muzicale virtuale, ne-am spălat mâinile în ritmul muzicii, am cântat la pieptene, la pahare, ne-am acompaniat cu lingurile din bucatarie, cu hârtia de copt, cu tălpile pantofilor etc. Am „evadat” din carantină prin intermediul sunetelor din natură (au avut sarcina să creeze prin intermediul programului „Accapella” peisaje sonore din locul unde ar vrea să se afle în acest moment. Astfel „am fost” la mare, munte, aeroport sau ograda bunicilor prin intermediul sunetelor. Aceste activități au fost ca un colac de salvare pentru elevi, așteptau cu nerăbdare ora ca să vadă de ce provocări artistice  vor avea parte.

Ceea ce le-a lipsit elevilor mei în această perioadă a fost interpretarea vocală. A fost imposibil să cântăm cu toții împreună un cântec, așa cum o făceam la clasă – acest lucru nu ne permit tehnologiile, deocamdată, din cauza diferenței de câteva secunde, la fiecare dispozitiv.

Devin un profesor mai bun… participând la multitudinea de webinare care sunt disponibile acum online, foarte prețioase. Mai puține am văzut la disciplina mea, iarăși, cultura în Republica Moldova este cea care este… Zic asta pentru că am asistat la webinare organizate în străinătate pentru profesorii de muzică, unde această disciplină are un rol foarte important, mai ales acum în pandemie.

Un lucrul de care sunt mândră că mi-a reușit… este confecționarea handmade a diferitor resurse educaționale, cum ar fi spiridușii muzicali, care vor face alfabetizarea muzicală mai distractivă; diferite baghete cu panglici multicolore pentru ca mișcările copiilor în timpul audiției să fie mai expresive, mai plastice; brățări cu clopoței, ochișori haioși pentru studierea ritmului etc. Majoritatea sunt confecționate din obiecte reciclabile. Astfel, pe lângă muzică, facem și educație ecologică.

Peste 10 ani mă regăsesc… la fel ca și astăzi, printre copii și muzică, inspirând, creând și dezvoltându-ne reciproc . Pe portativul viitorului îmi văd elevii care se joacă cu sunetele muzicale, care empatizează prin muzică, care creează, pentru că, după cum zicea Paulo Coelho: „Oricine are un potenţial creativ şi, din momentul în care îţi exprimi acest potenţial creativ, ai şansa să schimbi lumea”.

 Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: