De regulă, bine-cunoscuta frază: „Of, ne iertați că nu ne-am pregătit cum trebuie de oaspeți!” sau: „Credeți-ne deamu’ că vă primim cu ce avem” vine la pachet cu o masă unde tronează cinci feluri de mâncare rece și minim două de mâncare caldă.

Da’ chiar că, ce mare lucru, acolo o răcitură și un olivie, niște mezeluri, o măliguță cu friptură gătită la repezeală și repejor un frigărui, da’ deamu’ fără o salată verde și niște tartine cu șprote nici nu se pun la socoteală. Și la toate astea: „Cumătra, ai uitat să pui pâine”.

Toate bune și frumoase, dar mai puțin sănătoase. Atât pentru organism, cât și pentru buzunar. Căci, poate că nu știți, dar o bună parte din mâncarea gătită la Anul Nou, hram sau zi de naștere într-o gospodărie din Moldova se va arunca. De ce? Pentru că este fizic imposibil să consumi așa cantități de mâncare, chiar dacă totul este proaspăt și, fără îndoială, tare gustos.

Risipa alimentară pare să fie practicată la nivel de sport național. Cu cât mai încărcată e masa, cu atât mai gospodar te crede lumea. Uneori, pentru a impresiona invitații la, să zicem, o nuntă sau o cumătrie, lumea intră în datorii sau chiar ia credite. Am văzut cu ochii mei persoane care au luat salarii anuale pentru a amenaja masa și sala de nuntă a copilului, după care au lucrat un an de zile fără a primi salariu lunar.

Ați înțeles corect: pentru a te făli cu mese bogate câteva ore dintr-o zi, lucrezi un an degeaba. Dar măcar ai avut două etaje de farfurii dintre care pe jumătate le-ai aruncat la gunoi. Că doar nu ne-om da de gol să fim mai prejos ca lumea din sat!

Efectele risipei alimentare se fac simțite la nivel național în proporție de 30%. Așadar, în circuitul alimentar, aproximativ 30% din hrană se aruncă la tomberon. Adică, noi cumpărăm mai mult decât consumăm. De ce oare?

Eu cred că principala cauză este gestionarea incorectă a resurselor de care dispunem. Și cheia aici este lipsa planificării. Dacă am calcula mai rațional volumul necesar de mâncare pentru o lună sau săptămână, am reduce considerabil volumul de mâncare ce ajunge să fie bun de nimic. Nu e cea mai bună idee să faci mișto de oamenii care merg la cumpărături cu lista în mână, ei vor achita cu 30 – 40% mai puțin decât cei ce cumpără haotic.

Haideți să gândim un pic mai departe decât propria gospodărie. Știați că, la nivel mondial, cam 50 la sută din produsele alimentare sunt aruncate? Ce implică acest lucru? Nu doar cheltuielile proprii, dar și cheltuieli de producere, transport, logistică, depozitare – sume enorme cheltuite pentru resurse și energie. Toate astea au impact mult mai mare decât ne putem imagina și ne afectează planeta, pe termen lung.

Da, ai înțeles corect. Prin raționalizarea consumului contribui în mod indirect la salvarea ecologiei planetei. Dar de ce adică indirect? Chiar și în mod direct, căci majoritatea produselor pe care le aruncăm sunt ambalate în plastic. Iar plasticul a ajuns să fie un bici dureros pentru ecologia în care vor trăi copiii copiilor copiilor noștri.

Eu mă întreb adesea: cum Dumnezeu în țările bogate oamenii consumă mai rațional resursele pe care le au din belșug, iar noi ne sărăcim continuu, plătind pentru ceea de ce, practic, nu ne folosim? Dacă într-o Suedie sau Danemarcă Guvernul decide să vină cu o serie de măsuri și reguli privind economisirea resurselor de orice fel, oamenii iau notițe și se străduie să își aducă un minim aport ca lucrurile să meargă mai bine ulterior.

La noi, însă, nu mai contenesc glumele și meme-urile la adresa conceptului de a economisi. Noi, nu știu de ce, avem impresia că economisesc numai săracii. Paradoxal, aceia săraci care economisesc și aleg să nu bage sume enorme în frigider, trăiesc mult mai bine ca noi ăștia bogați care cumpărăm cantități industriale de mâncare și băutură.

Nu, oameni buni, în încercarea de a părea bogați, noi nu vom continua decât să sărăcim. Să luăm credite pentru cine știe ce moft. Să ne întindem mai mult decât ne ține plapuma și să ne fălim că „italienii nici n-au visat la așa mese cum întindem noi în Moldova”. Dorința asta de a șoca și de a arăta că ne permitem ne costă mult prea mult. Oare merită?

Distribuie articolul: