Se pare că discriminarea este la ea acasă în țara noastră, iar ceea ce o generează, în mare parte, este bagajul educațional și stereotipurile cu care moldovenii sunt impregnați până în măduva oaselor. A fost conștientă de acest lucru și Natalia Gligor chiar atunci când și-a ales soțul, acesta fiind cetățean Nepalez. Anume el atrage cele mai multe comentarii și chicoteli atunci când este în societate, cât despre fiul lor de circa 1 an, curiozitatea mamelor sau a personalului medical este mai mare, el fiind metis – respectiv mai apropiat ca aspect de moldoveni. Aventurile unui asiat în Moldova, relatate de soția acestuia, moldoveancă de naționalitate.

Natalia, tu probabil ai anticipat reacția oamenilor atunci când ai înțeles că vei naște un copil metis. Care, totuși, au fost primele reacții primite?

Desigur, soțul fiind de altă naționalitate cu aspect diferit de cel cu care suntem noi obișnuiți eu știam și anticipăm că copilul se va naște cu trăsături de la ambii părinți. Chiar îmi era foarte interesant cum va arăta. Odată născut, primele reacții au fost „Culoarea pielii este deschisă, îi va fi mai ușor de trăit în Moldova” (zâmbește). Deși copilul meu are trăsături fizice specific asiatice, tenul pielii nu se deosebește mult de cel pe care îl pot avea moldovenii, este un pic mai „bronzat”, dar nu va ieși în evidență în mulțime din cauza culorii. Acest aspect a ieșit cel mai mult în evidență în primele reacții primite.

Cum a evoluat reacția oamenilor: în societate (teren de joacă, magazin), la policlinică (spital)? Ai simțit vreodată că sunteți priviți diferit?

Da, am simțit că sunt privită diferit, uneori confuz, mai ales dacă sunt singură cu copilul. Odată o doamnă mai în vârstă m-a oprit pe drum și a întrebat „Ce fel de asiat este tatăl?”. Apoi mi-a spus că fiica acesteia este căsătorită cu Japonez și este curioasă cum vor fi nepoții ei (râde). La terenul de joacă copiii nu au nicio atitudine diferită, niciun copil nu a comentat aspectul fizic al băiatului meu, dar copiii cu care interacționăm sunt de vârstă fragedă și posibil acest fapt să se schimbe odată ce copilul meu va interacționa cu alții mai mari. De mame, la terenul de joacă sau în instituții medicale, constant sunt întrebată de ce naționalitate este tatăl, dar este o pură curiozitate, fără tentă negativă.

Până când nu am avut niciun comentariu neplăcut sau discriminator ce mi-ar fi fost spus mie în față despre mine sau copil, ceea ce nu pot spune și despre soțul meu, care de numeroase ori primește comentarii de genul „Allahu Akbar”, „Salam aleykum”, „Habibi” de la adolescenți sau tineri chiar în fața lui. Comentarii ce sunt însoțite de chicoteli și râsete chiar în fața lui. Și soțului îi este neplăcut, pentru că moldovenii sunt atât de ignoranți, încât deodată califică faptul că cineva este arab dacă este cafeniu și are barbă. Soțul meu însă e nepalez și e budist, dar constant primește comentarii pe care posibil le primesc toți studenții arabi din Moldova.

Ce reacții au copiii? Dar alte mame (părinți) te-au întrebat vreodată dacă ești tu mama copilului și cum ai reacționat?

Nu am avut niciun comentariu urât ce ar veni din partea copiilor sau mamelor, este mai mult o curiozitate cu tentă pozitivă, dar eu cred că acest aspect se datorează faptului că copilul nu este atât de colorat. Da, primesc comentarii că părul și ochii sunt negri, dar pielea deschisă, și că este o combinație foarte frumoasă.

Natalia Gligor, alături de soțul ei

Ai simțit discriminarea rasială în ceea ce vă privește și cum crezi că trebuie să luptăm cu acest fenomen?

Din păcate, soțul meu se confruntă cu discriminarea rasială constant și anticipează că și copilul se va confrunta cu această problemă, odată ce va începe învățământul instuționalizat. Chiar din această cauză, pentru a evita discriminarea, el și-ar dori să plecăm din Moldova odată ce va veni timpul să înmatriculăm copilul la școală. Cât sunt mici, copiii sunt binevoitori și nu sunt afectați încă de toate prejudecățile legate de rasă, religie și naționalitate. Dar odată crescuți în acest mediu, cu această mentalitate închisă și nocivă, cu timpul devin și ei o parte a societății care discriminează persoanele ce arată diferit de majoritatea din noi.
Uneori când aud și eu astfel de comentarii la adresa soțului, dacă văd că persoanele nu sunt agresive, atunci pot să le spun că nu este frumos și etic să vorbească așa. Dar dacă observăm tentă de agresivitate, atunci doar ignorăm totul pentru că nu are sens să te pui cu cineva care nu este deschis spre schimbare.

În Moldova lucrurile se pot schimba doar atunci când majoritatea moldovenilor vor fi expuși la mulți străini de culoare și naționalitate diferită – spune Natalia Gligor

Această atitudine un pic sălbatică este datorită faptului că mulți moldoveni nu interacționează cu străinii, nu vorbesc cu ei, nu au posibilitatea să înțeleagă că, în pofida faptului că arată diferit, nu prezintă un pericol pentru ei. Soțul încearcă să vorbească, să lege prietenii cu vecinii, colegii de lucru moldoveni, și foarte mulți au o atitudine bună față de el. Acești oameni, la rândul lor, vor povesti rudelor despre asta și tot așa mai departe. Astfel, încet, încet putem sparge aceste stereotipuri.

Foto: Arhivă personală. Se va prelua doar cu acordul persoanelor din imagini.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: