Aniversarea este momentul în care facem o analiză, ne uităm în urmă și ne observăm greșelile comise din cauza bunătății sau încrederii excesive în oameni; reușitele obținute prin căderi și dureri, dar și lecțiile de înțelepciune, dobândite prin răni sângeroase. Am provocat-o pe Nata Boboc, interpretă și prezentatoare radio și TV, să caute prin lacrimi și amintiri, prin oamenii care i-au fost alături și cei care i-au întors spatele, prin provocările vieții și să ne povestească despre cele care au marcat-o: „Dacă nu culcam copiii sub cer liber toamna târziu nu mulțumeam acum pentru acoperișul de deasupra capului.”

„De fiecare dată îmi pare că nu aș mai fi în stare să le trec din nou prin toate, să le rezist din nou, să le trăiesc din nou fără a vedea raza luminii în labirinturile obscure din scenariul vieții, semnat de Bunul Dumnezeu.  Sunt de fiecare dată nedescris de mulțumitoare, fără hiperbolizare, pentru fiecare încercare grea, oferită cu drag de Domnul și sper că le-am trecut pe o notă pozitivă.


Atunci când nu reușeau să se usuce ochii de fragedă mamă asupra odorașului, iar gândurile groaznice tot mai strâns mă încătușau pe marginea unei „stânci”… numai Cel de Sus mi-a întins mâna și m-a întors să respir pentru a se mândri peste zeci de ani de prințesa mea!

Atunci când în zilele de toamnă târzie, eram nevoită să culc copilașii sub cer liber – la propriu, fără că să le pot asigura o masă pentru micul dejun – la propriu, să le încalț din pat direct în cizme – la propriu… numai Dumnezeu ne-a dat putere să rezistăm prin răbdare și fără ploaie că să ajungem la un acoperiș de casă deasupra capului!

Atunci când verdictul medicilor a fost tranșant pentru mine, iar dragostea de mamă spune să lupt până la capăt… numai Cel de Sus nu mi-a dat voie să cedez presiunilor și să merg înainte. Acum mă bucur, în pofida tuturor prezicerilor greșite, de frumusețea și înțelepciunea copilașului nostru!

Atunci când priveam cu neputință ucigașă geamurile umilite ale casei, cuprinse în flăcări, înghițind în câteva clipe tot ce a fost mai drag… numai Dumnezeu ne-a dat putere să uităm de lacrimi și să creăm din nou cu mai mare pasiune un cuibușor al nostru!

Atunci… acum… și în viitor…Mulțumesc vieții pentru o fericită șansa de a îndeplini cu demnitate misiunea mea modestă pe acest pământ!!!”, ne-a spus cu mare drag Nata Boboc.