Victor Rașcu își pune ochelarii pe nas și pășește cu îndârjire peste gresia din hol. Pe de o parte și pe de alta își așteaptă rândul pacienții. Mici și mari, femei și bărbați. Mame și tați. Unii își sprijină fețele calme în ecranele telefoanelor. Alții rezemându-și capul de speteaza scaunului din lemn bat timid cu un vârf de picior în ritmul pieselor pe care le aud în căști. Ultimii, speriați și triști. Cu lacrimi pe față sau cu pumni strânși în semn de reținere și speranță.

Aceasta este normalitatea pe care o vede de mai bine de 20 de ani doctorul Victor Rașcu. De când a ajuns în secția de endoscopie de la Institutul Mamei și Copilului a început să-și trăiască altfel destinul. Să-și numere anii în viețile salvate, iar reușitele în pacienții care plecau acasă bucuroși că au scăpat.

Cei care ajung în biroul său sunt, de regulă, părinți. Oameni necăjiți că într-un moment de neatenție copilul lor a înghițit o monedă. O bilă magnetică. O pioneză, sau orice alt obiect care i-a căzut sub mână. Mai mare decât frica de a-și pierde puiul, pare să fie doar speranța că doctorul va reuși să îndrepte situația și să-i scape de primejdie. Rașcu spune că e conștient de povara pe care o poartă pe umeri, de aceea nu tratează niciun caz ca pe unul ușor. Orice obiect care a ajuns în stomacul unui copil are potențial de pericol, spune medicul:

„Un corp mic este uneori mai dificil de extras decât unul mare. De exemplu monedele, au o încrustare specială pentru a putea fi extrase mai ușor. De aceea, monedele sunt relativ ușor de extras din sistemul digestiv”.

Anume monedele le dau cea mai mare bătaie de cap specialiștilor de la endoscopie.

„Nu știu din ce fel de metal sunt confecționate monedele noastre, dar sunt practic toate negre. După doar câteva ore din momentul în care ajung în stomac își schimbă culoarea. Cel mai probabil se întâmplă din cauza componentelor metalului care intră în reacție cu sucul gastric. Dar este o chestie ciudată”, spune Rașcov, pentru AGORA.md.

Pentru a-și da seama mai ușor cu ce au de-a face, doctorii  au făcut și o clasificare a obiectelor care, odată înghițite, pot pune în pericol viața copilului:

„Un mare pericol reprezintă asemenea bile magnetice. Ajungând în tractul gastrointenstinal, poate să se lipească și să perforeze intestinul. Un alt pericol major este reprezentat de bateriile plate, precum monedele. Dacă ajung în aparatul digestiv, ele pot provoca consecințe serioase: fie la perforarea intestinului, fie la strângerea acelui loc în așa fel că pacientul nu se poate alimenta”.

Rașcov vorbește cu pasiune despre fiecare obiect scos din stomacul pacientului și știe cu exactitate istoria din spatele fiecărui accident.

„Mai bine întrebați ce nu avem. De exemplu: instrument pentru tăierea sticlei, o insignă a muncii socialiste, șurubelniță. O mulțime de agrafe. Ceas avem. Și chiar o icoană. Un copil a avut acest nasture în stomac aproximativ 4 luni. Ne-am mirat că el putea să mănânce. L-am identificat întâmplător când el refuza să mănânce. L-a înghiți în ianuarie și cred că prin mai sau iunie a fost extras”, povestește doctorul.

Și dacă în majoritatea cazurilor obiectele sunt înghițite accidental, există și excepții:

„O adolescentă a înghițit intenționat cuiele. S-a certat cu părinții. A vrut să-i pedepsească, dar și-a făcut doar rău”

Anual, aproximativ 100 de copii ajung la spital din cauza obiectelor pe care le înghit. Potrivit doctorilor, rata de insucces a operațiunii este una minimă.

Distribuie articolul: