În acest material vei descoperi istoria moldoveanul încadrat în Legiunea Internațională a Ucrainei, care a suportat o traumă gravă la Severodonețk pe 3 iunie, iar duminică a revenit acasă. Potrivit jurnal.md, este vorba despre Arslan Safarmatov, fost polițist în Brigada cu destinație. 

Menționăm că Safarmatov a luptat și în războiul din Transnistria, fiind singurul ostaș moldovean care a revenit atunci pe câmpul de luptă după ce a fost la un pas de moarte, fiind împușcat la distanța de un centimetru de la inimă și rămânând fără jumătate dintr-un plămân. Bărbatul a acceptat să-și dezvăluie numele și a acordat chiar un interviu cutremurător despre ceea ce se întâmplă în țara vecină și despre modul în care R. Moldova ar putea să se apere în cazul unei invazii rusești. specială „Fulger. 

După ultima traumă, Arslan se deplasează cu greu. Cu toate acestea echipa jurnal.md a ajuns al el. 

Arslan a povestit că l-au reținut în vamă și i-au zis că el e anunțat în căutare.

„Ce, v-ați ieșit din minți?, i-am întrebat. Ei nu știau ce să facă și au sunat într-o parte, în alta, și peste vreo oră au primit indicații să-mi scuture toate hainele și gențile. Cred că arme căutau, dar n-au găsit nimic și numai atunci mi-au dat drumul”, declarat Arslan.

Acesta a mai spus că era anunțat în căutare pentru că a luptat în Ucraina. 

„Ei au listele cu cei care luptă. Înainte de aceasta, camarazii mei i-au întrebat pe Vasiloi și pe Revenco dacă băieții care luptă pentru Ucraina vor fi reținuți când vor reveni acasă. Li s-a spus că nu, Doamne ferește, și când colo văd că-s anunțat în căutare. Numai într-o țară debilă, fără control, pot să facă așa ceva.

Am venit acasă cu gândul ca să mă lecuiesc și să mă duc înapoi, să le bat botul la ruși, să lupt până la biruință. Acum am 30 de zile de concediu, după ce am fost rănit”, a mai spus bărbatul. 

„Rușii îs zombați și plini cu narcotice”

Arslan a povestit și despre ziua în care a fost rănit: 

„Pe 2 iunie am intrat în Severodonețk. Ni s-a spus să eliberăm o casă, în care erau vreo 20 de ruși, pe care i-am trimis pe lumea cealaltă, la concertul lui Kobzon. Luptele din acea zi au fost slabe, atacurile grele s-au pornit dimineața, pe la ora șase. Atunci am ucis în ruși ca în hoții de cai. Eu aveam 15 port încărcătoare cu cartușe și le-am reîncărcat de trei ori. Să știți că rușii îs zombați și plini cu narcotice. Dacă el e rănit la picior, se ridică și atacă mai departe, nu simte durerea… Dar în noaptea din ajun, când eram de gardă, am auzit că după casa vecină celei pe care am ocupat-o se lucra cu tehnică. De aceea, pe la ora nouă, când luptele s-au oprit, i-am spus comandantului să transmită alor noștri să nu împuște, pentru că mă duc să văd ce e acolo.

Am mers împreună cu un brazilian – un băiat foarte bine pregătit, în vârstă de vreo 40 de ani. Voiam să rupem ușa la vreun apartament, ca să înțelegem ce se întâmplă după casă, dar toate ușile de la intrarea în clădire erau încuiate. Când să ne întoarcem, eu am trecut primul și i-am spus brazilianului să grăbească pasul, dar el puțin s-a reținut și în timpul ăsta a fost omorât. Au mers în el trei glonțe și l-a lovit o grenadă. Este primul soldat din Legiune ucis. Eu credeam că ai noștri împușcă și le-am transmis prin stația radio să se oprească, ca să mă apropii de rănit. Mă pornisem deja, când mi s-a spus că nu ai noștri trag. Atunci am văzut un glonț trasor trecând chiar prin fața mea și brusc m-am oprit. Rușii au împușcat de mai multe ori, dar numai un glonț a nimerit în mine, lovindu-mă în burtă. Pe urmă băieții i-au găsit pe ruși și i-au trimis pe toți „la concert”. Erau vreo două sute de bureți din ăștia cu ochii înguști” 

A povestit și despre luptele lui de până acum: 

„Am apărat și am eliberat Irpinul, la sfârșitul lui martie. După o zi întreagă de lupte grele, rușii au fugit de acolo. Iar din primul grup de soldați, care a mers prin tot orașul, până la Bucea, după eliberare, am făcut parte doar eu și alți doi moldoveni. Ne aflam în cercetare și am mai depistat niște lunetiști ruși, pe care i-am nimicit, am scos și foarte multe mine. Oamenii plângeau de bucurie, văzându-ne în celălalt capăt al Irpinului și înțelegând că ucrainenii au eliberat orașul. Am fost și în Bucea, și în Cervona – o suburbie a orașului Guleaipole. Acolo rușii mai întâi au ucis sau au luat ostatici toți bărbații, după care au violat și au ucis femeile și copiii. Satul acela e pustiu. Am fost după Paști și în Nikolaev, unde se afla baza noastră, dar noi mergeam și ne făceam lucrul la Herson”. 

La întrebarea „ce te-a învățat războiul?” bărbatul a răspuns: 

„Că trebuie să rămâi om. Orice s-ar întâmpla, oriunde ai fi, trebuie să ai conștiința curată. Să nu ucizi fără sens, să nu violezi, să nu batjocorești pe nimeni. Să fii patriotul țării tale și de orice etnie ai fi: rus, găgăuz, porc, drac sau tat-su, trebuie să-ți aperi țara, dacă este atacată. Cei care nu au grijă de patria lor nu au grijă nici de familiile lor. Chiar crede cineva că rușii îl vor netezi pe cap? Era unul în Irpin, prorus, și a ieșit în fața rușilor să-i întâmpine cu pâine și cu sare, dar aceia pesemne că n-au înțeles. Și ei proști, și ăsta prost, și l-au împușcat. Și zemlea emu betonom (să-i fie țărâna beton – rus.), ca și la toți rușii care au zdohnit pe teritoriul Ucrainei”.

Sursa: jurnal.md

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: