Despre Viorica Lozov am aflat pe 1 noiembrie, când ne-am trezit dimineața cu toții, admirând prima moldoveancă, aflată la mii de kilometri de casă, care a votat în turul I pentru prezidențiale. Am descoperit o iubitoare de țară, chiar dacă se află deja aproape 20 de ani printre străini. Viorica cântă jazz în Japonia, dar nu uită de muzica populară, de folclorul nostru. Poartă cu mândrie costumul autentic și promovează aceste valori și în rândul artiștilor din țara soarelui răsare.

Viorica, povestește-ne te rog, cum ai ajuns în Japonia?

Prima data am zburat în Japonia într-un contract de muncă, fiind studentă, la vârsta de 18 ani. Era un contract pe poziția de lead singer (cântăreața de bază) în parcul de distracții House Ten Bosch, Nagasaki Holland Village. Acesta este o imitației complexă a Amsterdamului, deoarece primii în Japonia au ajuns Olandezii. Parcul a fost construit ca un omagiu pentru acest fapt istoric. Deci în Nagasaki este o mică Olandă, pe apa și pe sol, cu toate canalele, bărcuțele, bicicletele, stradelele, hotelurile etc.

Acest contract l-am obținut datorită lui Marcel Pavel, cu care lucrasem înainte și m-a pregătit pentru interviul dat acolo. Testarea am luat-o cu brio și așa a început relația mea cu țara soarelui răsare. Apoi a mai urmat încă un contract, de data aceea în Yokohama, unde tot am plecat să cânt într-un jazz club. Acolo l-am cunoscut pe soțul meu, care venea în fiecare zi timp de opt luni. M-am căsătorit și am rămas să-mi continui viața și cariera în Japonia. Anul acest sunt 20 de ani.

Intuiesc că nu te-ai oprit doar la cântatul în jazz club. Cum te-ai manifestat acolo?

Au urmat ani de colaborări și experiențe inedite. Am avut ocazia să fiu acompaniată și să colaborez cu artiști de talie mondială precum Philip Woo – pianistul lui Patty Labelle, Grover Washington… cu Roberto di Candido – tenorul care intră în lista top 10 la nivel mondial, Derek Short – basistul MTV Awards al grupului TLS și mulți alții. Deasemenea vocea mea este auzita în cântece din desene animate, reclame și chiar pentru competiții sportive ale campioanei olimpice Asada Mao.

Am observat că ai și un costum tradițional cu tine, n-ai uitat tradițiile neamului nostru?

Și nu doar unul. Am două foarte vechi, cu care în adolescență participam la concursuri prin Chișinău. Îmi sunt foarte dragi și le păstrez cu sfințenie. Anul acesta am primit o oferta de la Ambasada Moldovei la Tokyo. Am avut o colaborare inedită pentru a sărbători și încuraja portul nostru tradițional. De ziua IEI am filmat un videoclip cu un aranjament muzical original, în colaborare inedită cu naista japoneza Fumiko Sakuraoka. Piesa „Paparudă Rudă” a fost filmată prin Tokyo, în straie tradiționale, create de Casa Cristea, iar în echipa de filmare tot era o moldoveanca – Irina Guboglo – deci e clar videoclip moldo-japonez la propriu și la figurat.

Fumiko iubește tot ce-i românesc și studiază naiul, pleacă des în România ca să ia lecții de la maeștri muzicali de acolo. Astfel am prezentat videoclipul în cadrul „Paradei Digitale a IEI”, un eveniment online, organizat-o pe timp de pandemie, așa cum nu se putea altfel. Dar măcar așa să păstrăm tradiția și frumosul.

Mai ai și alte realizări de acest fel?

Am mai înregistrat și filmat cu naista Fumiko încă o piesa, dar încă n-am scos-o în public. De data aceasta este o colaborare și cu pictorița Stela Casian, tot compatrioata noastră, care este stabilită în Japonia. Stela recent a câștigat trofeul la competiția de desen pe Kimonoul olimpic cu simbolica țării. După pictura ei au făcut și expus kimono în muzeul de artă din Kyoto! Deci sperăm ca și la Olimpiadă să luăm locuri de frunte. Această piesă o voi lansa către sărbătorile de iarnă, cred. Piesa se numește „The Prayor” (Ruga Maicii). Activez ca director artistic la studioul muzical și agenția artistică „eMpress Entertainment Tokyo” și Video-streamer pe unul din cele mai populare canale ale Japoniei – Fuwachi. Cred că realizările mele nu se opresc aici.

Și pe plan personal, care e cea mai frumoasă realizare?

Familia mea, indiscutabil. Am un fiu de 17 ani – Rio se numește, este foarte frumos și îmi e tare scump. A câștigat bătălia cu cancerul când avea doar 12 ani, iar acum este student la liceu Politehnic. Se vede inginer de jocuri video, iar noi în respectăm și încurajăm alegerea. La recentele alegeri am fost prima persoană din Moldova care a votat, la nivel mondial. S-a întâmplat din simplu motiv că în Japonia suntem cu 7 ore înainte (zâmbește). Ce să vă mai zic? Iubesc Moldova la nebunie! Dar „acasă”, la cam 20 de ani distanță, pentru mine deja este acolo unde-i copilul meu, iar el este în Japonia pe moment.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: