Una dintre provocările cu care se confruntă părinții este adaptarea celui mic la oliță. Și pentru că este un subiect de dispută între unii care susțin că este obligatoriu să îl învățăm încă de la un an sau poate și mai devreme, alții afirmă că nu văd o problemă dacă copilul se duce la grădiniță, având pampers.

Pentru ca demersul de folosire a oliței să nu fie foarte dificil este necesar să-ți observi copilul cu mare atenție ca să-ți poți da seama dacă este într-adevăr pregătit din acest punct de vedere. Ina Gorea, mămica unui băiețel pe nume Vlad a împărtășit experiența prin care atunci când și-a învățat copilul la oliță.

 „Noi la oliță am pornit de la 2 ani și 3luni fără nici o insistare asupra copilului. L-am lăsat singur să decidă când e pregătit. Sigur că prima dată nici nu a vrut să stea pe oliță. Puneam olița tot timpul ca să o vadă el după aceasta treptat mai repetam. Atunci când a împlinit 2 anișori, fiind în aprilie născut treptat îl lăsam fără pampers doar în chiloței. Îi tot spuneam rușine nu e bine și chiar înțelegea și tot îl lăsam în chiloței până ce a înțeles că nu e bine ce face. Nu cred că e bine să insistăm asupra copilului, el singur trebuie să înțeleagă că nu e ok ce face doar atunci el se va duce la oliță. Acum avem 3 ani și 4luni, el deja singur își aduce olița unde vrea singur se dezbracă și se așează pe ea fără nici o problemă”, spune mămica.

Maria Bocan: La 1,11 luni a lăsat singur pampersul. Din propria lui inițiativă. Îl lăsam doar vara fără nimic pe el și oala stătea în vizorul lui. Singuăa mi-a fost mirarea când s-a așezat pe oliță. Am încercat ceva mai devreme să îl învăț însă fără succes și l-am lăsat în pace. 

Alte mămici susțin că au început acest proces după vârsta de 2 ani.

Daniela Cristea: Eu am început la 2 si 6 luni și sincer să vă zic o săptămână am stat de ea și după singură se punea pe oliță. Chiar și noaptea se trezea și îmi zicea. Eu tot sunt de parere că de la 2 ani copiii inteleg mult mai bine.

Stela Caraman: Cu ambii copii la 2,4 ani, au lăsat scutecul, de oliță nu prea ne apropiam. Toți deja ne făceau observație, dar ce să facem, așa era a lor.

Adaptarea la oliță este o etapă foarte importantă în viața copilului și părinților. Cea mai importantă recomandare este de a nu așeza copilul pe oală contrar voinței lui. Medicul pediatru Olesea Guler informează că micuțul va putea în mod conștient să facă la oliță, doar atunci când se va maturiza sistemul nervos.

„Și anume când inervarea vezicii urinare și a intestinului gros va putea coordona cu contracția și relaxarea musculară a acestor organe, fapt care se realizează în medie la vârsta de 18 luni. Deoarece se cunoaște că dezvoltarea copiilor este individuală, acest proces se poate realiza începând cu 15 luni până la 28 luni de viață.

Copilul trebuie să fie apt să își manifeste dorințele și necesitățile, fie verbal sau prin comportament. Să fie dezvoltată funcția motorie de a se așeza și a se ridica independent de pe oliță. Scutecul rîămâne uscat în timpul somnului de zi, semn că mușchii vezicii urinare sunt suficient de maturi ca să rețină urina. Are scaun cu o anumită frecvență, care poate fi ușor de intuit. Nu are frică de oliță. Înțelege instrucțiunile simple”, susține pediatrul.

 

Dacă copilul a trecut de vârsta de 3 ani și nu anunță despre intenția de a face la oliță, este un semn de alarmă legat de dezvoltarea lui neurologică, fapt care impune adresarea la un specialist neuro-pediatru pentru evaluare. Însă pot fi și alte situații, când acesta se dezvoltă absolut normal, dar are un blocaj emoțional, atunci când părinții sunt prea insistenți, îl forțează să stea pe oliță, îl ceartă daca a avut loc un mic accident. Astfel, pot apărea situațiile de reținere a maselor fecale, favorizând apariția constipației, creând un cerc vicios, din care este destul de complicat de ieșit, fiind necesară implicarea psihologului”, adaugă pediatrul.

Dintre cele mai folosite tehnici pentru a învăța copilul să facă la oliță:

1.Totul într-o singură zi: Aceasta este tehnica Dr. Phil McGraw, psiholog licențiat care a devenit un renume în îngrijirea copilului în ultimii ani. Programul sau se bazează mai ales pe folosirea unei păpuși speciale care bea si udă. Părinții folosesc păpușa corect anatomic pentru a ilustra copilului folosirea adecvată a toaletei, precum și a-i prezenta lenjeria pentru copilul mare. Această tehnică cuprinde câțiva pași de urmat: Arătați copilului o păpușă care udă: Copilul va învăța arătând păpușii cum sa meargă la oliță. Copilul va da un nume păpușii și îi va da să bea. Veți merge împreuna la toaletă și veți pune păpușii lenjerie de copii mari. Dați o petrecere pentru păpușa pentru ca a mers la toaletă!

Când păpușa reușește să meargă la toaletă fără să se ude, dați o petrecere mică pentru aceasta. Lăsați copilul să înțeleagă că mersul la toaletă este ceva bun și că va avea și el o petrecere când va merge la toaletă. Scăpați de scutec. La începutul procesului ați pus lenjerie pe păpușă. Acum este timpul sa dați scutecul deoparte și să puneți lenjeria pentru copil. Copilul să bea multe fluide. Cu cât trebuie sa meargă la baie mai repede cu atât îl puteți învăța.

2. Metoda în doi pași: Puneți copilul să stea pe oliță îmbrăcat cu un părinte alături. În acest timp vorbiți despre oliță și toaletă, cum se folosește și cum este similară cu toaleta la care merg mama și tata. Acum puteți citi o carte despre mersul la toaletă, împreună. După ce ați arătat olița de cîteva ori se recomandă să lăsați copilul să meargă prin casa îmbrăcat ușor, dar să îi reamintiți că oricînd simte nevoia să meargă la baie să încerce olița. Urmăriți-l și ajutați-l să se așeze pe oliță cînd prezintă semnele că vrea să facă scaun.

3. Metoda condiționării: Părinții ar trebui să-și condiționeze copiii să meargă la toaletă. Acesta sugerează urmărirea copilului cînd are scaun și încercarea de a-l prinde înainte de a face scaunul, ducîndu-l la oliță. Eventual copilul va invăța legătura dintre urină și scaun și oliță.

4. Metoda conexiunii: Ar trebuie să fiți expliciți cu copiii despre folosirea toaletei, totuși nu trebuie să reamintiți constant sau să-l forțați să o folosească. Cheia succesului este înțelegerea că un copil nu va fi pregătit pentru această activitate pînă cînd nu va înțelege legătura dintre senzația de defecare sau urinare și urina sau scaunul care rezultă. Nu trebuie să începeți aceasta lecție pîna cînd copilul nu este psihic îndeajuns de matur. În concluzie, răbdarea este cel mai important lucru, de care să nu uite părinții!

Am cerut și părerea unui educator de la o creșă  pentru a ne spune cum se descurcă cu copilașii care vin la grădiniță cu pampers. Nadejda Untila lucrează de 8 ani la grădiniță 225 din municipiul Chișinău. Ea susține că fiecare copil este individual și are tempoul său de dezvoltare, astfel unii vin deja deprinși cu olița și folosirea ei, iar alții necesită mai mult timp.

„Nu pot zice că adaptarea copilașilor cu pampers este mai grea sau viceversa mai ușoară, doar necesită o atenție mai mare în activitatea Olița. Eu in calitate de cadru didactic și mamă pot recomanda părinților să învețe copilul să stea la oliță vara cel mai ușor în această perioadă. Un alt punct foarte important care deși îl explicam părinților uneori nu se respectă: dacă ați început deprinderea cu olița gata de scutec uităm, nici pentru o zi, o oră sau pentru că plecăm în ospeție. Pentru a deprinde mai repede copilul trebuie asezat la oală atunci când se trezește, după masă, înainte de somn. Faceți din asta o rutină

Când sunt mai mulți copilași cu pampers evident este mai greu deoarece trebuie schimbați, fiecare cu ora lui dar dacă există conlucrare cu părinții și mergem cot la cot în această etapă, nimic nu este dificil, totul necesită timp și răbdare”, a spus Nadejda.

 

Distribuie articolul: