Ne naștem perfecți: niciun copilaș nu se îndoiește de sine, toți suntem prinți și prințese în copilărie. Asta până când personalitatea și individualitatea noastră se lovește de tot felul de comparații și judecăți de valoare, din partea maturilor din viața noastră.

La un moment dat, presiunea celor care ne cresc devine atât de mare încât simțim că nu suntem deloc OK, că nu suntem la înălțimea standardelor impuse de către adulți, că îi dezamăgim, că ceva nu este în regulă cu noi. Și atunci are loc scindarea personalității unui copilaș.

Pas cu pas, toată judecata, toate reproșurile, toate comparațiile ne scad din încredere în sine și ne deformează imaginea de sine. Iar la rândul lor, alegerile alimentare pe care le facem în viață sunt dictate de imaginea pe care ne-am creat-o despre cât de mult merităm să fim împăcați cu noi. La fel, în alimentație găsim un refugiu față de probleme și o mângâiere.

De ce ne facem noi înșine rău prin excese alimentare?

  • Pentru că nu știm să ne gestionăm emoțiile – atunci când nu putem face față grijilor, tristeților și durerilor, apelăm la mâncare ca la un pansament. Este o soluție de moment, ce funcționează fără greș.
  • Nu știm să ne gestionăm greșelile – știai că rușinea este cea mai joasă emoție dintre câte există? Când vrei să te faci una cu pământul, când nu ieși în lume din cauza siluetei tale imperfecte, când soțul sau iubitul tău îți face apropouri care te fac să te simți de rahat, atunci îți mănânci nereușitele. Este ca un cerc vicios din care este extrem de greu de ieșit fără ajutor, sau fără să te înțelegi în profunzime.
  • Ne cramponăm de speranțele noastre spulberate – alături de greșelile pentru care ne tot autobicium, stau și oportunitățile de care nu am știut să profităm. Da, viața nu e aproape niciodată ideală, dar noi preferăm să înghițim tot ce nu a mers vreodată perfect în viețile noastre, și drept urmare, devenim și supraponderali, și triști.
  • Ne agățăm de trecut – știai că durerea psihologică nu poate exista dacă ne eliberăm de trecut? Ne eliberăm dacă înțelegem că tot răul de cândva trebuie să rămână acolo în trecut, și că fiecare zi este o șansă de a face lucrurile mai bine pentru noi și pentru cei apropiați. Ce-ar fi chiar noi să ne acordăm aceste șanse? Să ne oferim noi înșine o mie de șanse, dacă vor fi necesare, doar o facem pentru noi, pentru binele nostru!
  • Suntem mai mereu stresați/te – când mâncăm inconștienți, cu ochii în calculatoare sau TV-uri, distrați/e, ocupați/e și grăbiți/e, nu ne hrănim cu adevărat. Un om echilibrat mânâncă în tihnă, și cu ochii, și cu nasul, nu doar cu papilele gustative. Ne hrănim cu culorile fructelor și legumelor, cu arome, cu grija de sine și prin conexiunea cu sinele. În schimb, când suntem stresați, mâncăm pe repede înainte mult și nici nu știm când am ras tot din farfurie, fără ca să primim vreo plăcere din proces. Și uite așa ne mâncăm stresul!
  • Avem o abordare perfecționistă în slăbit. Dacă am încălcat un pic dieta, apoi gata: rup frigiderul! Și așa continuă la nesfârșit lanțul slăbiciunilor. Crede-mă, mai sănătos și constructiv este să nu te biciuiești pentru excesele alimentare, să nu continui să bagi mâncare în tine cu forța, doar pentru că azi ai greșit în regim, căci altfel acel cheat day devine universal, bulimic și autodistructiv. Este înțelept să conștientizezi că ai greșit, să te scuturi, să te ridici și să nu-ți mai ceri să fii perfect/ă. Mai bine fii consecvent/ă și hotărât/ă să îmbunătățești lucrurile ușurel, pas cu pas.

Acum că știi ce mâncăm de fapt atunci când facem excese alimentare, află că soluția este în înțelegere: să ne descoperim emoțiile, ca niște copii curioși, să le înțelegem izvorul, manifestarea și să dăm dovadă de bunătate față de noi înșine, iar carul se va urni din loc!

Distribuie articolul: