Ludmila Talmazan este o jurnalistă din orașul Soroca. Își face meseria la publicația raională „Ziarul Nostru” și se implică în mai multe proiecte locale. Ne-am propus să o descoasem și să aflăm ce se mai întâmplă în raionul Soroca, precum și de ce ar merita să știm detalii din culise.

Ești reporteră la publicația regională Ziarul Nostru. Cum e să fii o  jurnalistă locală?

„Am realizat recent un interviu cu actrița Diana Decuseară, care a jucat în ultimul spectacol prezentat la Teatrul „Veniamin Apostol” din Soroca. A spus, printre altele, că făcând mici plimbări între repetiții, pe străzile Sorocii, s-a simțit ca în piesa „Steaua fără nume”, într-un oraș liniștit, cu aer provincial. În Soroca toată lumea se cunoaște. Aici știrile se răspândesc rapid și fără internet, iar încrederea pe care o obții din partea oamenilor, ca jurnalistă, se dobândește în ani de muncă. Dacă îți permiți o dată să gafezi, nu-ți mai poți spăla imaginea. Este foarte important cine ești tu ca om, în afara orelor de lucru. Un jurnalist local nu-și schimbă ușor postul de muncă, căci sunt puține redacții și e nevoie de dublu curaj ca să activezi liber.

Îmi place în mod deosebit faptul că în jurnalismul local rămâne mai mult spațiu pentru oamenii simpli. Nu avem multe evenimente politice și ne concentrăm pe viața socială, și realitatea trăită zi de zi. Trebuie să fim mai creativi, mai ingenioși în realizarea materialelor publicistice. În schimb, aici nu vezi deloc răspânditul „copy-paste”. Fiind puțini, fiecare jurnalist ține la numele și munca lui.

Eu niciodată nu m-am numit jurnalistă, așa îmi spun oamenii. Uneori vreau să accentuez alte domenii ale activității mele profesionale, dar nu-mi reușește din cauza jurnalismului. Sunt filolog de profesie și m-am format în timp ca fotografă, redactoare, și ziaristă. Cred că te poți numi jurnalist, atât timp cât ești activ, cât te mai caută lumea când are probleme de soluționat. În telefonul meu nu contenesc mesajele și apelurile. Dacă ai o diplomă care stă în sertar și nu faci nimic altceva, nu e decât o hârtie pentru care ai pierdut mult timp. 

Eu am pornit de la nivelul unui cetățean activ. Vreau să transmit oamenilor că nu au nevoie întotdeauna de altcineva care să le deschidă ușile, să caute adevărul, să scrie, să alarmeze, ei înșiși o pot face, cu puțin curaj. Există însă și un fel de lașitate în societate. Se vrea a face dreptate cu mâna altcuiva, iar atunci când le ceri să spună public o părere, se dau în lături. În cazurile cu impact asupra oamenilor, a mediului, trebuie să fim uniți cu toții”, spune Doamna Ludmila.

 

DG: În Ziarul Nostru relatați știri de ultimă oră din regiunea de nord a țării, raioanele Dondușeni, Drochia, Florești, Ocnița și deja bineînțeles Soroca. Cum reușiți să informați în timp real oamenii de acolo?

LT: Eu sunt corespondenta unui ziar care are cei mai mulți abonați din nordul republicii. Redacția de află la Soroca, dar zilnic se fac deplasări în toate raionale vecine. De asemenea, ziarul are colaboratori locali care țin mâna pe pulsul evenimentelor din zonă. Oamenii sunt setoși de informații din localitățile de unde au plecat în lume. Când apare un reportaj nou, imediat vin reacții din îndepărtări. Localnicii, de asemenea, ne așteaptă. E foarte plăcut când te prezinți undeva și lumea te recunoaște, astfel, fără prea multe întrebări, oamenii se deschid și vorbesc. 

DG: Există de o necesitate acută de informații în regiune de ați ales să vă axați pe ceea ce întâmplă în toate cele cinci raioane menționate?

LT: Da, pentru că sunt zone neacoperite mediatic, raioane care nu au un ziar al lor, deoarece presa scrisă trece prin perioade dificile și multe redacții și-au sistat activitatea.

DG: Ai o rubrică permanentă La noi acasă la… unde obișnuiești să scrii despre povestea unei localități din regiune, inclusiv să scoți în evidență potențialul turistic. Ce sentimente te încearcă când scrii despre localitățile Republicii Moldova?

LT: De fapt, în jurnalism am intrat pe poarta turismului și a culturii, promovând prin fotografii locurile frumoase ale ținutului sorocean. Colaborând cu Ziarul Nostru, mi-am extins arealul activității. Mie îmi place mult să studiez istoria unei localități, caut informații prin diferite surse, mă pregătesc pentru călătorie ca pentru teza de licență, probabil mi se trage de la activitatea pedagogică din trecut. Când ajung la destinație, vreau să explorez tot, locurile, oamenii, tradițiile… Uit de mine în acele momente și mă implic în muncă. Iar la scris, îmi las sufletul să găsească contact cu penița. La această treaptă am ajuns mai greu, căci e mult mai ușor să faci o relatare seacă, dar e mai uman să transmiți emoții, stări, impresii. În aceste călătorii, care de obicei îmi „fură” zilele de odihnă, întâlnesc oameni interesanți care apar pe prima pagină a ziarului la rubrica „Portrete în timp”.

DG: Faptul că evidențiezi și potențialul turistic al Moldovei a avut impact din punct de vedere al turismului?

LT: Nu am făcut vreun calcul, dar cred că orice promovare a locurilor pitorești are impact pozitiv în dezvoltarea turismului.

DG: Dacă e să vorbim despre turism, cum s-a dezvoltat acest sector în raionul Soroca?

LT: Soroca are mult potențial turistic, se lucrează la acest aspect, dar consider că încă nu este dezvoltat. Pandemia a mai tras și ea în jos, cât a putut. Ca să pot spune că avem turism dezvoltat, trebuie să vedem turiști, dar ei nu-s, sau sunt prea puțini ca să-i observăm.

DG: S-au observat în ultimii 2-3 ani schimbări evidente în domeniul turismului sorocean?

LT: Nu pot vorbi în cifre, nu sunt documentată, dar au apărut câteva noutăți care bucură. S-au alocat 11 milioane de lei pentru restaurarea Muzeului de Istorie şi Etnografie din municipiul Soroca. Cetatea se află acum în etapa de restaurare, pe perioada aprilie 2021 – aprilie 2023. Cu această ocazie, reamintesc că vizitatorii o pot vedea doar din exterior. În această iarnă, Secția „Cultură și Turism” a lansat „Ghidul bucatelor tradiționale”, care include locuri de vizitat, restaurantele și hotelurile din Soroca, o carte la realizarea căreia am participat în calitate de fotografă și redactoră. În raion sunt organizate festivaluri și, timid, se dezvoltă pensiunile rurale și zonele de agrement.

DG: Dacă tot suntem la capitolul turism, recomandă-ne câteva locuri care merită văzute în regiunea de nord a țării, trasee turistice poate mai puțin cunoscute și cunoscute, dar care merită văzute.

LT: Dintre traseele mai puțin cunoscute recomand vizitarea a patru conace boierești într-o singură oră pe o rută de circa 20 km, ce cuprinde localitățile apropiate Soloneț – Temeleuți – Văscăuți – Cuhureștii de Sus. La Soloneț – Conacul nobililor de origine poloneză Brzozowski, Conacul Meleghi în Temeleuți, Conacul boierului Străjescu din Văscăuți și Conacul lui Ioan C. Bogdan din Cuhureștii de Sus. La ultimul, vizitați numaidecât Biserica „Sfânta Treime”, ctitorită de fiicele moșierului. Este cartea de vizită a satului, care atrage curioși din toată țara, cu arhitectură inedită pentru spațiul basarabean, inspirată din stilurile bizantin și moldovenesc. Despre acest traseu am scris pe blogul meu: https://ludmilatalmazan.blogspot.com/.

Fiecare localitate are ce arăta turiștilor. Noi venim cu o viziune din afară, cunoscând atâtea locuri, observăm aspecte specifice doar acelui spațiu cu care localnicii sunt obișnuiți și uneori nu le apreciază. După aceste vizite încerc să las și o idee de traseu turistic local.

Timp de patru ani, de când conduc această rubrică, am văzut multe lucruri curioase în nordul republicii: La 5 km de mun. Soroca, în carierele de piatră de la Egoreni, în fiecare primăvară sosește o mare colonie de lăstuni, dar care riscă să rămână fără cuiburi din cauza extracției de piatră. În satul Nimereuca, Iconostasul din biserică a fost adus din Italia, cu carul tras de boi, acum un secol. Aici mai este monumentul lui Lenin, dar și urmele unui sat dispărut, Liublin. Sunt neobișnuite casele staliniste din Soloneț, parcă-s aduse din Siberia. Impresionant e cotul Nistrului la Vărăncău, care se întoarce la 90 de grade, neexplorate sunt izvoarele cu apă curativă de aici. Urcând pe colina Casca de la Cremenciug, oamenii nici nu își dau seama că trec pe lângă un cimitir evreiesc ascuns de natură, iar lângă satul Livezi se află urmele unei cetățui din perioada romană. Impresionant este cimitirul evreiesc din Mărculești, cele șapte fântâni cu cumpănă de la Frumușica. În Rădulenii Vechi, la intrare în localitate se înalță Stâlpul Fetei, movilă funerară. Este bogat muzeul satului Sofia situat în Conacul Hasnaș, aici e bine de venit la Sărbătoarea Verdelui, când se mănâncă sarmale pe frunze de nuc așternute pe iarbă. La Țâra se organizează Festivalul Bășcuțelor. Îmi plac mult izvoarele din Cotova. Mai la nord, în vestitul Țaul, pe lângă parc și conac, se poate de vizitat mica grădină zoologică, Casa Mierii. Și la Mănăstirea Nicoreni este o grădină zoologică, dar și o stână adevărată. Pot enumera și povesti ore întregi despre aceste locuri, sunt foarte multe și probabil am omis cele mai interesante. Aș vrea doar să menționez, că atunci când locul este legat de o istorie, capătă o semnificație și interesul e mult mai mare. Autoritățile locale trebuie să pună accent pe povestea locului.

Un sfat general: Vă puteți întocmi o listă cu sărbătorile locale și să vizitați satele Moldovei în zile de sărbătoare. Ospitalitatea oamenilor de la țară a rămas superioară celor de la oraș, cred eu. Niciodată nu veți pleca flămând de la un festival organizat în sat. Muzică, dansuri și plimbări prin localitate, toate gratuite. Dar sunteți încurajați să achiziționați suvenire și alte obiecte de artizanat de la meșterii populari.

DG: Luând în considerare că rețelele de socializare ne ajută să ne informăm și să observăm anumite acțiuni frumoase, am observat că ai început să coordonezi elevi din Soroca în ceea ce privește meseria de jurnalism. Povestește-ne cum de ți-a venit ideea unui astfel de proiect și cât de curioși sunt elevii în meseria menționată?

LT: Inițiativa a venit din partea Direcției Învățământ Soroca. La Centrul de Creație a Copiilor și Adolescenților „Speranța” sunt diverse cercuri artistice. În acest început de an, au dorit să propună elevilor unele ocupații noi care i-ar interesa. Jurnalismul este un domeniu în care nu te plictisești niciodată, căci în permanență apar noi subiecte și totodată îi ajută pe tineri să-și dezvolte personalitatea.  Cercul „Young Reporters” a luat forma unei redacții reale, reporterii activează pe teren, iar munca lor se vede într-un ziar on-line. Programul include întâlniri cu jurnaliști, ateliere de scris, ieșiri în spațiul public, cercetări, concursuri, iar materialele realizate de participanți sunt publicate pe blogul Atelierului de Jurnalism https://soroca-young-reporters.blogspot.com/, precum și pe rețelele sociale și în presa locală. În prezent cercul este frecventat de 18 voluntari, elevi din diferite instituții de învățământ, atât din oraș, cât și din sate. Mă strădui să le organizez activități interactive, să le ofer libertate de creație, să-i familiarizez cu toate genurile jurnalistice și să-i învăț drepturile și responsabilitatea meseriei. Sunt sigură că aceste cunoștințe le vor prinde bine în viață, în primul rând, vor deveni niște cetățeni activi.

DG: Care sunt primele impresii și rezultate în ceea ce privește proiectul propus?

LT: Luând în considerare faptul că activăm de nici două luni, impresiile sunt mai mari decât mi le închipuiam inițial. Deja s-a vorbit despre tinerii reporteri la radio, la TV, se discută în oraș. Ei au venit cu energii proaspete, abordează subiecte noi, mai apropiate de lumea lor, scot în lumină alți oameni, sunt foarte curioși și pozitivi. 

DG: Au nevoie elevii din ziua de azi să li se propună activități extrașcolare?

LT: Absolut. Dacă vrem ca copiii noștri să nu stea doar cu ochii în telefoane în timpul liber, trebuie să le oferim alte opțiuni, care să le aprindă scânteia interesului.

DG: Ce planuri ai pe viitor?

LT: În ianuarie am finalizat un curs de fotografie de produs la școala de fotografie a Elenei Andronache „EA Education” și vreau să mă dezvolt în acest domeniu care mă captivează și este din ce în ce mai solicitat.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: