Pe 13 ianuarie, își celebrează a 60-a aniversare unul dintre cei mai îndrăgiți actori de la Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” – Vasile Cașu. De ziua maestrului, am decis să trecem în revistă rolurile care l-au marcat cel mai mult de-a lungul carierei sale, oamenii care i-au servit drept inspirație, dar și planurile și aspirațiile de viitor în domeniul dat.

Pe lângă multitudinea de roluri create în cadrul unor emisiuni şi spectacole televizate, el a realizat şi emisiuni de autor, a dublat zeci de roluri în filme. Motiv pentru care îi este greu să pună pe scară ierarhică rolurile care l-au marcat cel mai mult de-a lungul carierei sale. „Greu de spus, fiecare rol mi-a lasat câte ceva, în fiecare am pus ceva și fiecare mi-a dat ceva și mie ceva, adică am făcut un schimb între noi și n-aș putea spune că iata rolul acesta m-a marcat sau ma sistematizat cumva”, menționează Vasile Cașu, pentru EA.md.

În ceea ce privește oamenii care i-au marcat cariera scenică, actorul povestește că în mare parte profesorii de la facultate l-au inspirat și l-au motivat să urmeze acest parcurs. „În primul rând sunt profesorii de la facultate: Eugenio Toderașco, Veniamin Apostol, Victor Gherlac, cel care mi-a fost și curator de altfel, în anii studenției. Desigur a fost și regretatul Vasile Tăbârță, mult am luat de la Petru Baracii, Mihai Curagău, mai mulți, adică de la care era imposibil să nu ei ceva”, mai spune actorul.

Nu visează, dar mai speră

Întrebat fiind ce-și dorește să mai realizeze în teatru, Vasile Cașu afirmă că și-ar dori să joace roluri care reies din problemele cu care se confruntă societatea astăzi. „Ce mi se dă, eu cu mare plăcere joc, adică la 60 de ani de acum nu știu dacă mai poți să mai visezi la ceva, a trecut de acum timpul. Dar totuși sper să apară o piesă, așa un rol în care să mă regăsesc în el, anume în problemele din ziua de azi, care sunt o sumedenie, sper dar nu știu dacă va fi așa ceva cu părere de rău. Distracția e bună, dar mă interesează ceva autohton și actual, la problemele care le trecem acum”, mai adaugă Vasile Cașu.

Stilul de joc de la „Satiricus” impune o mai mare maleabilitate și flexibilitate decât în alte teatre, aici registrele se schimbă nu de la spectacol la spectacol, ci chiar în cadrul aceleiași montări. Din punctul acesta de vedere, dacă ar trebui să mă gândesc la un fel de mascotă a acestui teatru din lumea animalelor acesta ar fi un cameleon. Spun asta nu numai pentru că animalul în cauză își schimbă ușor culoarea pigmenților pielii, ci și pentru că e vorba de o cromatică foarte vie. Vizual teatrul „Satiricus” îți lasă impresia unei explozii de culori.

Vasile Cașu, în acest sens, este actorul, care a testat „pe propria piele” această perpetuă schimbare și reînnoire de registre, el a parcurs toate etapele de la începuturile Teatrului „Satiricus” și până astăzi, când procesul în cauză încă mai este în derulare. Și cu toate că Vasile abordează cu același apetit registrul comic ca și pe cel dramatic, nota inconfundabilă pe care o marchează în corul de actori polivalenți ai „Satiricus”-ului rămâne, în opinia mea, predilecția sa pentru dramatic, el se simte mai firesc în veșmântul gravului decât în cel al hilarului. Fapt ilustrat cu prisosință și de cele trei roluri interpretate în trei dintre spectacolele după piesele mele din repertoriul actual al Teatrului „Satiricus”. De la ambițiosul, nervosul și ratatul regizor de film Robert din „Totul despre noi”, la durul și totodată excentricul decan din „Made in Moldova” și până la aproape tragicul combatant Valeriu din „Țara asta a uitat de noi!”.

Vasile Cașu este actorul fără a cărui personalitate și contribuție nu ne mai putem imagina astăzi arta Teatrului „Satiricus”. El reprezintă, fără îndoială, unul din pilonii de bază ai acestei instituții”, menționează Constantin Cheianu, colegul său de breaslă, ambii fiind studenți la Institutul de Stat al Artelor G. Muzicescu din Republica Moldova între anii 1976-198o.

Foto: Teatrul Satiricul „I.L:Caragiale”