Iulian Ciobanu este omul pe care când îl cunoști, întâi intră zâmbetul pe ușă și apoi el. De câțiva ani este plecat în Canada, unde dizabilitatea sa a devenit mai cu seamă un avantaj pentru el, decât un dezavantaj. A dat de un sistem social cu mai multe uși deschise pentru cei în scaune cu rotile decât în Moldova. Dar cea mai mare împlinire a sa este că a intrat în selecționata Canadei la boccia – un sport înfrățit cu petanque, care are la bază mingea.

Este practicat preponderent de către sportivii cu dizabilități fizice severe. Boccia a fost inițial creat pentru a fi practicat de către persoanele afectate de paralizie cerebrala, dar implică acum și sportivii cu dizabilități motorii. În 1984 a devenit un sport paralimpic, iar acum este popular în peste cincizeci de țări din întreaga lume, creând oportunități de afirmare pentru oamenii cu disabilități.

„Am înțeles că viata mea va fi altfel decât a tuturor când am mers la facultate, când am început să fac ceea ce îmi place. Altfel spus, atunci când am început să mă integrez în societate. Atitudinea oamenilor din jur m-a făcut să cred că sunt deosebit sau altfel decât eu îmi imaginam. Atunci am înțeles că dacă cei din jur mă văd deosebit, iar eu nu simt că aș face ceva deosebit pentru asta, viața mea va fi altfel decât a tuturor celorlalți”, spune Iulian pentru Klumea.eu.

„La drept vorbind, nu știu dacă sunt un optimist. Mai degrabă sunt un pesimist activ. Mi-am păstrat optimismul datorită părinților mei, grație educației pe care am primit-o direct și indirect din familia mea. Aveam mai multe modele în jurul meu de la care am învățat sa fiu pozitiv. În Moldova eram psiholog, am absolvit primul ciclu universitar în Psihologie”, mai povestește campionul.
„Pe nevasta mea, Corina, am cunoscut-o la spital. Romantic, nu? Însă după ce ne-am cunoscut, nu ne-am auzit și nici văzut vreo 4 ani. Corina păstrase numărul meu de telefon și într-o zi, acum 11 ani, m-a sunat și iată-ne astăzi în Canada cu Alexandra, fetita noastră de  10 luni. Ideea de a pleca în Canada a venit tot din partea Corinei, deoarece mătușa ei era de ceva timp acolo. Nu am stat mult să mă gândesc, doar limba franceza m-a făcut să ezit un pic. Aventurier fiind am zis: Hai să încercăm!”, mai povestește Iulian pentru sursa citată.
„Pe 5 aprilie, 2014, am participat la o conferință de informare, organizata de Dystrophie Musculaire Canada,unde au fost prezentate și câteva sporturi adaptate la oamenii cu nevoi speciale, printre ele și boccia. Cineva s-a apropiat de mine și m-a rugat să lansez câteva mingi, după care m-a rugat sa îi dau contactele mele. Era chiar asistentul antrenorului Echipei Naționale de boccia a Canadei. În scurt timp am fost sunat și invitat la o scurtă evaluare. După asta antrenorul mi-a zis că mă încadrez în categoria BC4 și mi-a propus să vin și să mă antrenez cu ei dacă sunt interesat de sportul de performanță. Nu am ezitat mult. Am simțit că este o noua oportunitate pentru mine, să îmi lărgesc orizonturile și am acceptat. Acum trebuie să mă antrenez 4 zile pe săptămână a câte 4 ore pe zi, plus antrenament mintal. Nu e ușor, dar merită.”
„Visez să fac o carieră de atlet, să acumulez experiență, ca mai târziu să mă specializez, fie în calitate de psiholog sportiv, fie antrenor. Pentru asta va trebui să fac și niște studii,  lucru pe care mi-l pot permite chiar și în timp ce fac sport de performanță”, mai spune Iulian Ciobanu.
Despre succesele, dar și visele acestui tânăr aflați în materialul complet pe KLumea.eu.

Distribuie articolul: