Am văzut ieri o premieră cruntă la TEI! Un spectacol – dramă, cu o simbolistică stridentă, cu actori dedicați și roluri duse până la capăt, în durerea și drama lor sfâșietoare…

Deși interpretat de un ansamblu de tineri actori, proaspeți absolvenți ai Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP) și cu participarea a trei actori de la Geneza Art, jocul scenic este unul matur, asumat, adevărat și total dramatic.

Spectacolul s-a născut la AMTAP și este foarte aproape de realitățile satelor noastre, deși piesa este scrisă de un bielorus. Traiul în mediul rural, în condiții precare și grele le este îndulcit sătenilor de iubire: aceea pasională, de iubirea maternă, de iubire condimentată cu ură și de iubire din prietenie. Aici toți locuitorii știu cotidianul consătenilor lor: tot ce se întâmplă în spatele porților închise se cunoaște și este dezbătut cu fidelitate la cârciumă.

,,Iubirea la oameni” de Dmitri BOGOSLAVSKI, în regia lui Nicolae Neghin, este primul spectacol regizat de acesta. Piesa își propune să ne prezinte realitățile dure ale iubirii la oameni, când sentimentele sunt mai presus de greutăți, sărăcie, boală sau păcat.

Așadar, se făcea că era o iarnă fără sfârșit, iarna iertării, iarna iubirii, iarna patimilor. Iar Liuska, mamă aflată în floarea vârstei, duce o viață cruntă: plină de amar și violență, fiind căsătorită cu un alcoolic, Kolia. Soțul Liuskăi este un bărbat violent și mânios, atunci când e băut, adică mai tot timpul. Un netrebnic care nu știe decât să piardă vremea, să cheltuie ce agonisește soția și să ceară de la mama sa. Pe de altă parte, îl întâlnim pe Serghei, este cel de-al doilea bărbat din viața protagonistei: el e polițistul din localitate și o iubește pe Liuska încă de la școală. Este vorba de o iubire curată și profundă, care le iartă și le înțelege pe toate, de această dată.

Într-un episod suprarealist, Liuska, în deznădejdea femeii abuzate ani la rând, istovită de violență fizică și psihologică, își omoară soțul bețiv. După ce-și ucide bărbatul, Liuska se căsătorește, în sfârșit, cu Serghei, care înțelege și iartă tot. Porniți într-o lume nouă, unde Serghei devine tată iubitor, ginere atent și soț extrem de grijuliu, intervine inevitabilul – drama.

Dar unde ai să fugi de tine? Fantomele trecutului nu-i dau pace Liuskăi să-și construiască o viață cu adevărat liniștită, viața la care a tânjit atâta amar de vreme. Deși scăpată de sub jugul unui abuzator, aceasta începe să-l viseze, să-l vadă aievea și să aibă repetate mustrări de conștiință.

Ne trezim trași în nebunia unui Macbeth de Rusia, când un spirit chinuit de patimi cade în derizoriu, pas cu pas, și nimeni nu îl mai poate salva.

Mergeți la teatru pentru trăiri intense și pentru conștientizări profunde!

Distribuie articolul: