Mai țineți minte momentul în care ați ținut pentru prima dată un stilou în mână? În astfel de situații au fost și persoane care s-au simțit mai confortabil și mai natural să folosească mâna stângă în detrimentul celeilalte. De ziua internațională a oamenilor stângaci, AGORA a adunat mai multe istorii din copilărie și amintiri amuzante de la diferite persoane care au tendința de a folosi cu precădere partea stângă a corpului.

Din primii ani, Marcela Druc, o tânără elevă din nordul țării, a început să scrie și să deseneze cu mâna stângă. Singura persoană care a insistat să-și schimbe tendința a fost bunica sa, dar Marcela a refuzat. Acest lucru o face să se întâlnească cu diverse situații.

„De obicei, fiind stângace, stau în partea stângă a băncii pentru a nu-mi încurca colegul de banca. Astfel e și la sărbători, când suntem cu toții la masă”, susține tânăra.

Pentru ea a fi „stângace” este ceva unic, în special atunci când cântă la un instrument muzical.

„Când am început să studiez cobza, ca orice elev am încercat cu mâna dreaptă. Partea cea mai interesantă este că nu am rezistat mult și am simțit că pur și simplu mâna dreaptă nu mă ascultă și gata! Am decis să întorc cobza și să cânt cu stânga, iar profesorul meu a fost impresionat, eu fiind prima lui elevă stângace”.

Pe Augustina Rotari faptul de a fi stângace o face să se diferențieze de alții. Și pe ea profesoara din clasele primare a încercat să o facă dreptace, dar decizia dascălului nu a fost susținută și încurajată de părinți.

„Profesoara fiind mai în vârstă și obișnuită cu rigorile din perioada sovietică, unde știa că toți absolut scriu cu mâna dreaptă, mă forța și pe mine. Consider că nu contează dacă scrii cu mâna stângă sau dreaptă, contează să scrii și să o faci bine”.

Și în echipa AGORA avem persoane stângace. Când era mică, Capitolina Turculeț a trecut și ea prin acel proces de „a deveni normală”.

„Folosesc cu predilecție tot ce poate fi în partea stângă. De când mă știu scriu, mănânc, gesticulez, beau și fac cam toate lucrurile cu mâna stângă. Încep a merge cu piciorul stâng, iar pe drum nu pot sta în partea dreaptă pentru că am tendința de a mă mișca spre stânga și mă ciocnesc în cel de lângă mine.”

Nu s-a simțit niciodată specială pentru că e stângace, asta face parte din ea și o reprezintă. Iar a fi diferit nu a fost niciodată o problemă. Ține minte că, la un moment dat, când a început a scrie, o făcea invers. Scria cuvintele de la dreapta la stânga, nu de la stânga la dreapta. Mai avuse și episoade în care scria cuvintele în oglindă.

„Singura chestiuță cu care nu mă împac e atunci când scriu, iar marginea mâinii devine plină de cerneală. Stângacii vor înțelege. De asta alegem noi pixurile cu atenție. Pe înțelesul tuturor: Stânga este dreapta mea. Iar dacă aș putea, nu aș schimba asta niciodată”, precizează Capitolina.

Potrivit unui studiu, stângacii reprezintă 7-10% din populația lumii.

Ziua Stângacilor a fost sărbătorită pentru prima dată pe 13 august 1976 în Statele Unite. Scopul său era să conștientizeze asupra dezavantajelor pe care oamenii stângaci le au într-o lume dominată de dreptaci. „Clubului Stângacilor” britanici a instituit caracterul internațional al zilei stângacilor în 1992.

Materialul complet îl puteți citi pe AGORA.md