La vârsta de 102 ani, mătușa Ana din raionul Edineț și-a îngropat soțul și ambii copii, lăsând în urmă 7 nepoți, 11 strănepoți și 4 stră-strănepoți.

Într-un interviu cu Adrian Prodan, această eroină a relatat amintiri din copilăria sa, petrecută acum aproape un secol, și a împărtășit din experiența ei din perioada foametei și a războiului, scrie unimedia.info.

Femeia povestește despre viața ei începând din copilărie, amintindu-și cu claritate de evenimentele din tinerețe. Ea s-a născut în 1922, fiind mezina familiei cu patru fete. Cu doar trei clase absolvite, a început să lucreze pământul, ajutându-și familia. Copilăria ei a fost marcată de munca în câmp și de grija pentru părinții bătrâni, în timpul războiului.

La 25 de ani, s-a căsătorit, însă nu din dragoste, ci din necesitate, pentru a avea cine să o ajute la muncă. Despre soțul ei, care fusese prizonier și apoi sergent în armată, vorbește cu respect și apreciere. Cu el a avut doi băieți și au trăit o viață liniștită și fericită, fără certuri sau despărțiri.

 „A venit el și a spus „Hai, moș Constantin, mărit-o pe Ana după mine”.  L-am ascultat pe tata. Îmi era vecin, dar fusese dus ca prizonier după Cernăuți fusese dusă armata din România. A fost sergent și a avut armată sub mâna lui. Mai știam noi atunci de dragoste? Am început să trăim la mine, am rămas numai eu acasă, tata nu prea putea lucra și de asta am acceptat, să vină unul să mă ajute la lucrat pământul. Era un om bun, harnic”.

Femeia a remarcat și perioadele grele din trecut, precum moartea tatălui său din cauza apendicitei sau foametea din timpul războiului, când hrana era limitată și greu de obținut. Cu toate acestea, a reușeșit să treacă peste toate aceste dificultăți și să se bucure de viața pe care a construit-o alături de familia ei.

Era greu, dar deja am uitat. Strângeam buruieni, tăiam, spălam bine, îl fierbeam și adăugam o cană de făină și făceam mămăligă. Mai târziu am scăpat noi, aveam deja brânză cu smântână, lapte, luam la prășit și lucram. Peste câțiva ani am avut și oi, vaci, deja era bine”.

Pe primul băiat l-a născut la 27, iar pe al doilea la 29: „Nu am vrut mulți copii, mă gândeam că nu voi putea lucra. Nu mă duceam pe la doctori cum se duc acum, atâția am avut, atâția am crescut”.

 

 

Distribuie articolul: