Cristina Bruma are 25 de ani, este absolventă a Facultății de Jurnalism, iar marea sa pasiune sunt călătoriile. S-a născut la sat, iar copilăria sa nu a fost una tocmai ușoară. A crescut doar cu mama, a învățat să muncească mult, să fie perseversentă și bună cu cei din jur. Din cauza posibilităților reduse, Cristina nu văzut marea sau muntele niciodată, atunci când era copil. Destinul, însă, dar și dorința aprigă de a vizita și de a decoperi noi ținuturi, țări și continente au făcut-o să devină membră un unui proiect international de călătorii. În mai bine de un an, tânăra a reușit să-și delecteze privirea cu frumusețea a zeci de orașe și nu se oprește aici. Despre cât este de frumos să vezi lumea, dar și despre marele vis de face înconjurul pământului, Cristina ne-a povesit într-un inverviu, care sigur vă va motiva să vă faceți bagajele cât mai curând și să nu uitați de vacanțe - acele câteva zile de odihnă, atât de necesare omului.

Cristina, pagina ta de socializare abundă în imagini surprinse în locuri deosebite pe care le-ai vizitat. Spune-ne de unde și de când a apărut dragostea pentru a călători și cum a început această poveste? 

Dragostea de a călători cred că este în fiecare om, dar din păcate, viața ii face pe unii să lase aceste lucruri într-o parte, fie din lipsă de timp sau de bani. La mine era și pasiunea pentru călătorii, și frica totodată, pentru că eu nu mai călătorisem niciodată. Îmi amintesc, eram în anul II de facultate, pentru că invațam și lucram concomitent, am făcut un reportaj la aeroport despre prima ambulanță aeriană în Moldova. La întoarcere, mă uitam la avioanele care zboară și m-am imaginat pentru o clipă că sunt și eu în ele. Iar la mai puțin de o lună am câștigat concursul de eseuri despre integrarea europeană a Moldovei și mi s-a spus că voi merge pentru o zi în Grecia, Atena cu alți o sută de moldoveni în ziua de 28 aprilie, când s-au liberalizat vizele pentru țara noastră.

16938649_1367244083365441_5253260368666320397_n

Prima dată am zburat atunci cu avionul, prima dată am văzut o țară nouă și pe când stăteam și admiram Atena de sus, de la Parthenon, clădirile toate străluceau ca niște pietre scumpe, am avut impresia că a durat o veșnicie acea clipă magică. Tot din Atena mi-am luat o piatră albă pe care o am și azi, e piatra recunoștinței. Am mai avut o vacanță de lucru în Polonia, Varșovia și Lodz. Era vacanța în care prima data am fost cazată la un hotel. Era un hotel dintr-o rețea hotelieră renumita de 5 stele și țin minte că m-am uitat pe niște site-uri, iar o noapte în acel hotel costa 200 de dolari, cam cât aveam eu salariu de jurnalist pe atunci. Am calculat că, să stau 6 nopți acolo, îmi trebuie sa muncesc  jumătate de an. Și stăteam nopțile la fereastă, mă uitam pe geamul de la etajul 11 de unde se vedea o parte de oraș și ma visăm că voi sta doar în astfel de hotele.

17190679_1376473099109206_861925528018219490_n

De ce vă spun toate aceste lucruri? Pentru că visele chiar devin realitate. De mai mult de un an, am lăsat jurnalismul la o parte, o carieră promițătoare care avea să mă aștepte și doar călătoresc. Mi-am găsit modalitatea cum pot călători, să cunosc oameni noi și să mă bucur de viață. Sunt parte dintr-un club internațional de călătorii, cu oameni de toate vârstele, profesiile și mediile sociale, care au aceeași pasiune pentru vacanțe.

Câte țări ai reușit să colinzi până acum și care te-au impresionat cel mai mult sau fiecare este specială în felul său?

De un an și ceva de când sunt în această comunitate, am făcut 8 vacanțe. În unele orașe m-am întors de 2-3 ori, în altele vreau sa mă întorc. Anul trecut am ajuns prima dată la munte. Am mers la Brașov. Mi-a plăcut aerul, natura, muntele care te privește dimineața. A doua oară am venit cu mama și cea mai bună prietenă. Nici ele nu au fost vreodată la munte. Iarna am mers la schi, tot la Brașov, cu 70 de moldoveni și nu o să mint dacă zic că asta a fost cea mai mare distracție din viata mea. Anul trecut am vizitat orașul romantic Roma, apoi în Berlin a fost o experiență de neuitat. Anul acesta, de 14 februarie am mers cu prietenii în Pisa și Florența. Din Italia am plecat în China, Shanghai, unul dintre orașele cele mai poluate, cu 30 de milioane de locuitori. Au fost 13 ore de zbor continuu, credeam că nu mai ajung pe pământ. Am mers singurică din Moldova și acolo am întâlnit un cuplu de moldoveni din America, prietenii mei. Atât e de diferită această țară, încât nu poți să o redai în cuvinte. E altă lume, e frumoasă și interesantă. Chiar merită sa ajungi acolo.

Acum, după ce ai călătorit atât, spune-ne dacă este suficient să descoperi o țară vizitând-o doar o dată? 

Țările și orașele sunt ca și cărțile, de fiecare dată când revii la ele descoperi ceva nou. De exemplu, ultima vacanță a fost în Santorini, Grecia, una dintre cele mai frumoase insule din Europa, acolo unde neapărat vreau să ma reîntorc. În primul rând, acesta a fost unul dintre visele mele, care s-a realizat în 2017. În al doilea rând, frumusețile, apusul de soare, casele albe și cu albastru te fac sa simți că trăiești într-o poveste. Este poate una dintre cele mai interesante vacanțe de până acum. Aici vreau sa mă întorc cu viitorul meu sot, când îl gasesc.

18446963_1459952727427909_3192339571706984201_n

Să ai escapade periodice presupune și resurse financiare. Or, importantă este dorința?

Bineînțeles că o vacanță presupune cheltuieli, însă dacă știi cum sa călătorești, în loc de 2-3 mii de dolari pe insula Santorini, poate să te coste de 10 ori mai puțin și să ai aceleași beneficii, poate chiar mai multe. Și desigur, să îți dorești foarte mult să vezi lumea. Eu am avut doar dorința, bani nu am avut, iar când vrei foarte mult un lucru, oportunitățile apar de la sine, apar oameni, apar soluții. Cine a călătorit măcar o dată, știe că valoarea pe care ți-o aduce o vacanță este imensă.

Ce planuri de viitor ai? Cum îți propui să dezvolți marea ta pasiune? 

Din motiv că sunt implicată cu trup și suflet în acest proiect, vreau să vină o zi în care vor veni din ce în ce mai mulți turiști și în Moldova, să nu mai existe părinți și copii ca mine care nu au vazut marea și muntele și să fie o normă sa mergi în vacanțe. Personal, îmi doresc să călătoresc mai mult și să văd oameni care fac același lucru cu prietenii și familiile lor. În câteva zile mergem din nou la mare, unde vom avea și un training de depășire a fricii pe plajă. Urmează Budapesta, Creta, Dubai și multe alte vacanțe . Îmi doresc să ajung în toate țările pe care le-am învățat la geografie, acum să le vad în realitate, nu doar pe harta lumii.

18157723_1441518595937989_301287414367108031_n

Și pe final, cât e de important ca oamenii să călătorească? Înfluiențează asta în vreun oarecare mod asupra stilului de viață?

Călătoriile sunt ca aerul pentru sufletele noastre. Ar mai trebui sa lăsăm din a ne construi case, de a merge săptămânal la nunti, cumetrii și să ne luăm familia și să mergem într-o țară în care nu am mai fost până acum. Aşa o sa avem mai mulți oameni fericiți, îi vom iubi mai mult pe cei dragi, vom aprecia țara și vom vedea cum trăiesc alte popoare. 

Aud tot mai des oameni care au ajuns la pensie, au trăit o viață doar prin muncă și acum, când ii întrebi de vacanțe spun doar asta: „E prea târziu pentru noi, nu mai putem nici fizic să mergem și pentru ce am trăit, nici noi nu știm. E foarte trist și chiar îmi dau lacrimile când ma gândesc câti oameni ca aceștia sunt. Cred cu tărie că unicul lucru pe care îl putem cumpăra și care ne face mai bogati sunt vacanțele. Haideți sa călătorim și să simțim că trăim, nu doar existăm.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: