Pe Irina am cunoscut-o după interviul realizat cu bucătarul Traian Stoianov, care, de curând, s-a mutat cu traiul și jobul în Germania. Și-a făcut studiile la USMF împreună cu soțul, angajându-se în calitate de farmacistă încă de pe băncile universității. Acest job i-a arătat ce înseamnă industrie farmaceutică în stil moldovenesc și a motivat-o să plece tocmai în nordul Europei, în Germania, la soț, împreună cu cei doi copii și o dorință imensă de a-și trăi viața demn, fără grabă, sărăcie sau minciună. Spre marele ei noroc, Irina Bakour a găsit, în apropiere de Hamburg, ceea ce a căutat o viață – curățenie, grijă, liniște și, cel mai important – oameni de nădejde, care nu privesc în ograda vecinilor și sunt gata oricând să ajute. Ce a măturisit protagonista noastră de la distanța de 2000 de kilometri de Chișinău, vedeți în interviul de mai jos.

Irina, soțul dumneavoastră a fost primul care a descoperit cât de frumos poate fi traiul într-o țară ca Germania. Cum v-a întâmpinat această țară atunci când ați mers cu întreaga familie?

Soțul, cu adevărat, a descoperit primul Germania. El întotdeauna mă încuraja, când am rămas acasă, că totul va fi atât de bine, încât va merita efortul. Mă refer la învățarea limbii. Dacă, înainte să plec, credeam că lumea e neagră, am descoperit-o albă. Când am ajuns în Germania și eram aproape de Hamburg, acolo unde eram așteptată cu copiii, soțul s-a pregătit ca de o sărbătoare. E topit după copiii noștri și nu mai putea răbda fără ei. Vecina i-a propus soțului mașina ei, ca să mă ducă din Hamburg – la Brunsbuttel – orășelul unde locuim și în prezent. A venit și cu jucării pentru copii, am stat la un ceai, iar la plecare mi-a întins 50 de euro să le cumpăr ceva copiilor. Acesta a fost primul salut al oamenilor din Germania.

Îmi era foarte frică să întâlnesc oameni reci, dar n-a fost deloc așa. Oamenii buni ne-au ajutat și încă ne mai ajută, chiar dacă eu nu știam bine limba, am fost însoțită la medic, la poștă, la cumpărături. Am fost ajutată cu înscrierea fiului la școală și la fotbal și cu înscrierea fiicei la grădiniță. Idee nu aveam unde se afla și ce ușă trebuia să deschid. Această doamnă mi-a devenit o adevărată prietenă. Soțul ei l-a primit și învățat de toate pe soțul meu, care e medic chirurg rezident.

Am întâlnit oameni despre care nu credeam că pot exista pe Pământ. Am avut oameni care au bătut la ușa noastră pentru oferi biciclete copiilor și multe altele. Germanii sunt calzi la chip și suflet.

Germania este cea mai puternică țară din UE, unde cultura și civilizația se află la un nivel înalt. Am plecat chiar de Ziua Copiilor, nu a fost o dată programată, însă chiar de ziua lor am decis să părăsesc Moldova pentru viitorul copiilor mei. 

1655879_898535230220563_3211544409004382448_n

Povestiți-ne despre orașul în care v-ați stabilit și despre motivul pentru care v-a cucerit?

Brunsbuttel (Hamburg) este orașul care m-a întâlnit cu multă dragoste, liniște și căldură. La intrarea în oraș, traversezi un tunel pe sub mare, lung de 3 km. Există și un port imens.

Este orașul verde al Germaniei, cu o curățenie de nedescris, care m-a uimit din prima zi. Nu găsești nicăieri măcar un șervețel aruncat pe jos. Oriunde am fost: la spital, market, școală, peste tot am fost întâmpinată cu căldură.

Știm că „răceala” oamenilor din Germania este doar un stereotip. Ce calități credeți că merită să împrumutăm de la acest popor?

Din fericire, nu am întâlnit nicăieri oameni reci, naivi sau invidioși. Ceea ce ar putea să împrumute poporul nostru de la germani este lipsa de invidie. Aici, poți avea și castele, că nimeni nu se uită în ograda ta. Sunt foarte calculați, foarte calzi cu bătrânii, copiii, animalele. Niciodată nu vor fi lăsați în noroi; statul german are mare grijă de cetățeni. Există și magazine sociale care ajută oamenii nevoiași în fiecare zi cu electrocasnice, haine și mâncare. Germanii sunt foarte muncitori.

Sistemul medical m-a uimit în totalitate. Nu există răceală în relația medic-pacient. Oamenii sunt prea modești, sinceri și calzi.

10405500_855029337904486_8463801930710922916_n

Cum îi educă nemții pe copii? Ce principii de educație urmează părinții?

Dacă îl veți întreba pe băiatul meu unde ar vrea să meargă la școală, în Moldova sau Germania, el va alege Germania. A fost întâmpinat cu mult ajutor și căldură de către profesori, colegi și directoare. Are ore de la 8.30 până la 12.20 și îi rămâne timp destul pentru restul activităților: fotbal, muzică. Aici, văd că va avea un viitor fericit.

Sistmul educațional se află la cel mai înalt nivel. Copiii sunt învățați într-o manieră fină și specială.

12177844_899039840170102_1869684797_n

Știm că aveți un vis legat de Farmacie și statul german. Ce întreprindeți acum pentru realizarea lui?

Visul meu mare este să devin farmacistă în Germania. Progresez zilnic. Învăț zi și noapte și voi reuși, pentru că sunt hotărâtă să fac asta și cred că am un potențial mare. Aici, farmacistul este tratat ca un adevărat profesionist atunci când oferă un medicament pacientului. În Moldova, ești împins zi de zi, pe la spate, să faci vânzări maximale.

Se zice că cele mai bune medicamente se vând în străinătate și nu acasă. Este adevărat sau e doar un mit?

Cele mai bune medicamente sunt ale Germaniei – un foarte mare adevăr, pe care nu l-am crezut până să văd cu ochii mei beneficiul lor, chiar și despre același Nurofen. Acum, dacă ar fi să mă întorc în Moldova, nici în cel mai rău caz n-aș munci în calitate de farmacistă. De ce? Știu care e calitatea medicamentului din Moldova și mi-ar fi teamă să-l recomand. Totuși, riscul cel mai mare este al farmacistului.

12170716_899039740170112_1813200611_n

Cum se vede Moldova din cea mai prosperă țară din Europa și cum reacționează nemții atunci când aud din ce țară proveniți?

Când aud de Moldova, germanii mă roagă să le arăt țara noastră pe hartă, pentru că au auzit mai rar de ea. Viitorul țării noastre se vede în culori sumbre. Moldova o să însemne, peste ani, bătrânii și acei oameni care au făcut marele pas de a pleca spre o viață mai bună. Toți se tem de cum se vor adapta când vor pleca, de cum vor studia limba și cum vor sta departe de casă. Limbile străine se învață chiar și la bătrânețe, copiii se adaptează foarte repede. Din păcate, nu văd ca țara noastră să aibă viitor.

Privesc zilnic știrile din Moldova, sunt la curent cu tot ce e acasă. Mi-e jale de oamenii rămași în țară, sunt prea descurajați. Mă doare sufletul când văd un bătrân în Germania și îl compar cu cel de acasă. E prea dur sistemul în raport cu ei. Sunt ai noștri și sunt prea necăjiți. E foarte multă tristețe și nimeni nu merită asta.

Dacă ar fi să primiți de acasă un colet secret, ce ați dori să se afle în interior?

Pâine neagră. Pare straniu, dar mor de dorul ei!

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: