Tatiana Gâdei este pedagogul care declară sincer și fără echivoc că lasă o parte din sufletul ei în fiecare discipol. Este directoare adjunctă la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din orașul Fălești și tot acolo predă limba engleză. A fost recomandată de foștii săi elevi în cadrul Proiectului #ProfesoriCOOL al revistei EA.md, iar noi am provocat-o la zece întrebări scurte despre carieră, dezvoltarea personală a unui profesor și cum este acesta influențat de elevii săi.

Profesor cool?

„Sunt onorată că am fost selectată pentru acest proiect. Este o idee deosebită acum când societatea are cu totul alte valori, când omul cult nu mai este apreciat, când educația și instruirea nu mai sunt imperativele timpului. Sunt dascăl și, în fiecare discipol al meu, las o fărâmă din sufletul meu. Astăzi sinceritatea, devotamentul, dăruirea pe sine pentru cei din jur e considerat deja demodat. Nu și pentru mine. Îmi place mult ceea ce fac și doar alături de elevii mei mă simt fericită”, declară sincer Tatiana Gâdei.

De ce pedagog?

„Altfel nu se putea. Am văzut lumina zilei în cea mai frumoasă familie, cu mamă pedagog. Sunt sigură că Dumnezeu a avut planuri deosebite cu destinul meu. De mic copil am cunoscut severitatea împletită reușit cu o dragoste enormă, cerințele față de tot ce am de realizat și o libertate mai rar întâlnită pe vremea copilăriei mele. O libertate a gândului, a zborului, a viselor copilărești. Am crescut între cărți și caiete, pe banca din spatele clasei, când mama nu găsea o altă alternativă pentru siguranța mea. Cred că atunci și s-a născut dascălul din mine, atunci am luat cu împrumut de la mama mea căldura sufletului, zâmbetul blajin și strălucirea ochilor, când își privea elevii din clasă. Îndrăznesc să afirm, că pedagogia m-a ales pe mine și m-a primit cu brațele deschise în împărăția ei, unde mă simt extraordinar timp de 37 de ani”, recunoaște profesoara de engleză.

Ce a fost mai greu?

„Orice început este greu, orice schimbare vine cu legi noi și noi reguli. La început era totul deosebit, departe de casă și de oamenii dragi, soarele nu mai încălzea atât de tare, ziua îmi părea o veșnicie, așteptând sunetul telefonului, vocile celor dragi. Responsabilitatea pentru tot ce fac și ce sunt cred că a fost din start în capul listei în activitatea pedagogică.”

Profesor nu e doar o profesie, e o vocație, o chemare. O chemare a sufletului de a face oamenii din jur mai buni, mai fericiți. Orice realizare, orice proiect reușit este o bucurie imensă pentru pedagogul din sala de clasă. Șlefuiesc cu migală fiecare suflețel în speranța că voi realiza cea mai deosebită operă în viața mea. Și când finalul este pe măsura așteptărilor aceasta este bucuria dascălului. Un sunet, un mesaj, o vizită din trecut, de la foștii mei elevi – iată fericirea.

Profesorul are favoriți?

„Orice copil e o personalitate. Cei care vin în sala mea de clasă sunt cei mai buni învățăcei din lume. Ei nu-mi dau șansa, sufletul meu îmi interzice să aleg pe cineva anume. Atitudinea față de obiectul studiat este într-o proporție directă cu interacțiunea cu profesorul. De mine, de profesionalismul, tactul, înțelepciunea mea depinde atitudinea lui, elevului meu, depinde realizarea și chiar viitorul lui. Nu este loc de favoriți aici, nu este corect, nu este echitabil”, crede Tatiana Gâdei.

Țineți pasul noilor tehnologii?

„Sunt un profesor crescut și școlit în secolul trecut. Ar fi o crimă din partea mea, dacă nu aș accepta suflul erei noi, generația gadgeturilor și aspirațiile lor. Anume ei, elevii mei, mă fac să progresez în această lume a tehnologiilor avansate. De cele mai multe ori le cer sfatul și ajutorul și ei mi-l oferă cu cea mai mare plăcere. Un profesor învață întreaga viață. Orice progres poate fi un mare aliat sau un dușman înrăit, depinde de alegerea noastră. Utilizarea calculatorului la ore nu mai este un deliciu ci o necesitate. Eu sunt omul care încurajez acest lucru. Cunosc tineri care petrec suficient timp în spațiul virtual, dar sunt cititori pasionați. Ei, copiii noștri, sunt reflecția noastră proprie”, spune profesoara pentru EA.md.

Cum așteptați fiecare 1 septembrie?

„Zeci de generații s-au perindat prin viața și sufletul meu. Fiecare din ele a trăit în timpul ce i l-a oferit istoria. Și fiecare generație este unIcă in felul său. Fiecare generație a avut idolii săi, aspirațiile sale. Tinerii noștri sunt catalizatorul timpului în care trăim. Sunt minunați! Anul de învățământ care se apropie vine cu un car de așteptări și speranțe, principala fiind, setea întâlnirii în sala de clasă”, declară Gâdei.

Cum v-a influențat pandemia?

„Pandemia a venit ca o furtună în viața noastră. Peste noapte s-a schimbat totul. Am părăsit zona de confort, fiind obligați să ne creăm alta, neștiută și necunoscută încă. Atunci am realizat că să fii un profesionist în materia pe care o predai nu este suficient, timpul caută diriginți extraordinari, devotați și cu o atitudine deosebită față de fiecare elev. Comunicarea eficientă cu elevii, dar și cu părinții lor, este pilonul principal în crearea unui parteneriat durabil între familie și școală. Nu mă considerați un om de modă veche, dar școala clasică este de neînlocuit. Prezența în sala de clasă, privirile iscoditoare, zâmbetele sincere nu pot fi substituite. Sper să savurăm această prezență și lucrurile să revină la normal”, spune cu multă speranță Tatiana Gâdei.

Cum vă influențează elevii?

„Pe parcursul vieții am învățat foarte multe de la cei mai mici, de la copiii mei proprii cât și de la cei din sala de clasă. Copiii mei mi-au oferite zeci de lecții de viață, după care mă simțeam teribil. De fiecare dată veneam cu scuze, nu ezitam să o fac la timp și sincer. Una din cele mai mari schimbări care s-a produs în viața mea de pedagog, care m-a marcat chiar din primele luni de activitate vreau să o destăinui. La început credeam că eu trebuie să vorbesc tare ca să fiu auzită, până ce am rămas fără voce. Ca rezultat elevii mei se linișteau reciproc, doar ca să poată auzi discursul meu. Atunci am primit lecția, pe care o urmez viața întreagă – Vorbind calm ești ascultat și auzit”, crede profesoara.

Elevă fiind, mă întrista momentul, când auzeam la adresa mea nu prenumele ci numele. Nu cred că era o crimă, dar preferam anume așa. Elevilor mei nu le creez un astfel de disconfort. Poate doar eu sesizez aici o problemă, dar vorba ceea: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Cuvântul „dumneavoastră” este cea mai des utilizată adresare atât celor din clasa a 2-a, cât și celor din a 12-a.

Cum vă vedeți peste 10 ani?

„Nu sunt la vârsta când poți afirma „am toată viața înainte”. Sunt în toamna vieții mele, dar afirm cu certitudine: „mai am multe de realizat, multe de oferit, multe de văzut și multe de împărtășit”. Îmi doresc mult ca discipolii mei să vadă în persoana mea profesorul de care au nevoie, să reușesc să-i inspir, să-i motivez să gândească liber, să-și exprime punctul de vedere onest, dar nu obraznic. Oriunde ar ajunge în lume, să revină cu drag acasă. Sper la schimbări și decizii înțelepte ce vor transforma școala într-o oază a fericirii. Schimbarea începe de la noi, de la fiecare. Noi suntem autorii propriului destin”, mai spune în final Tatiana Gâdei.

Am creat cu mare drag pentru voi, suflete deosebite.

Foto: Arhivă personală