Mirela este originară din județul Gorj, comuna Drăgotești. Este o cititoare împătimită de aproape 30 ani și mămică a două minuni de copilași. Mirela este o cititoare în serie, cărțile și lectura sunt foarte aproape inimii. Astat o perioadă în Madrid, capitala Spaniei. Acolo, a „învățat” să citească cărți în format pdf.

Daniela Gorincioi: De unde vine pasiunea pentru lectură?

Mirela Butaru: De micuță am fost „fermecată” de povești, basme și legende nemuritoare. O am pe sora mea, mai mare cu trei ani, datorită ei am îndrăgit cărțile. Răsfoiam fascinată abecedarul ei, abia așteptam să încep și eu școala, să învăț să citesc.

Am intrat prima dată într-o bibliotecă, tot cu ea. Am mers împreună la biblioteca școlii din comună, aveam 8-9 ani. Era mare bucurie când ne cumpăra tata cărți de colorat și cu povești sau când venea vreo rudă în vizită și ne aducea în dar cărți. Mama obișnuia să-mi spună că parcă m-a făcut cu cartea în mână, așa mult îmi place lectura.

În clasa a patra, ajutam colegele la teme, mai copiau de la mine, în schimb le ziceam să-mi aducă cărți cu împrumut… Ai mei nu ne cumpărau cărți pe cât citeam eu.

Mirela și sora ei, Alina

DG: Mai ții minte prima carte citită?

MB: Prima carte de care îmi amintesc e o carte cu povești, din păcate nu-mi amintesc titlul exact. În clasele primare am citit muuulte povești, cărți pentru copii.

În generală, în clasa a cincea, nu am să uit niciodată momentul când a intrat bibliotecara școlii în clasă cu brațul plin de cărți să ne alegem din ele să împrumutăm. M-am „înfipt” imediat într-un volum gros, cu copertă frumoasă… s-a dovedit a fi un volum din seria „Cireșarii” a lui Chiriță. Le-am luat pe toate 5 și le-am citit în două săptămâni. Au fost primele romane citite, cu mult, mult drag.

De la școală acasă mergeam cam 2-3 km, zilnic, pe jos. Nu mi-era greu, eu citeam și pe drum, era ca o „super-putere”, nu mă împiedicam niciodată, țineam drumul drept chiar și așa, cu ochii în carte.

Nu după mult timp, am devenit „ajutor de bibliotecar” la școală, îmi alegeam singură cărți de pe rafturi, nu mă mulțumeam doar cu ce ni se aducea la clasă. Dacă primeam și cheia de la bibliotecă cred că acolo dormeam, mă dădeau ai mei dispărută.

Când începea vacanța de vară, plecam cu ambele mâini încărcate cu câte o plasă de cărți, am citit într-o vară peste 30 titluri de Jules Verne.

DG: Ce îți place să citești, de obicei?

MB: Citesc absolut orice gen de carte, mai puțin cărți de dezvoltare personală și nici SF-uri ( am citit seria „Dune” – Frank Herbert, seria cu Ender a lui Scott Orson Card, și câteva de Asimov și mi-a ajuns. Au fost destul de interesante, dar spun pas acum altor SF-uri.)

DG: Obișnuiești să îți cumperi cărți, or mergi și la biblioteci pentru a împrumuta?

MB: În generală și liceu am citit doar cărți împrumutate de la biblioteca școlii, am citit atunci foarte mult literatură clasică. Împrumutam cărți și de la colegi, de la rude, de unde puteam…

Tot sora mea a fost cea care a cumpărat primul nostru roman „bestseller”, „Chipul fără mască” de Sidney Sheldon.

Apoi a început să frecventeze Biblioteca Județeană din Târgu-Jiu. Când am intrat și eu prima dată acolo, am stat mai bine de două ore printre rafturi, am zis că sunt în Rai, raiul cititorilor… Am fost „client fidel” mulți ani, aproape 10, mergeam cam de două ori pe lună.

De cumpărat am început când au apărut colecții de cărți la chioșcurile de ziare. Mai luam și din librării, dar mai rar, am cumpărat foarte multe și de la un anticar…

În anul 2015 am plecat în Spania, am păstrat cardul de cititor de la bibliotecă ca amintire, iar cărțile cumpărate le-am împachetat în cutii. Când am plecat, am luat cu mine cam 20 de cărți, o valiză plină, le-am luat pe cele de care chiar nu mă puteam despărți.

DG: Ai fost în Madrid pentru o perioadă. Din discuții, ziceai că ți-ai cumpărat un Kindle și citești cărți în format electronic.

MB: După plecarea în Spania am descoperit grupurile de cititori pe Facebook, blogurile și paginile cu recenzii de cărți și cărțile în format electronic.

Ador mirosul de carte, să dau paginile, dar acum ador și Kindle-ul, n-aș mai putea fără el. Am sute de cărți la dispoziție și pot citi în orice poziție, la orice oră. Nu mai sunt nevoită să citesc sub pătură, cu lanterna, nu deranjez pe nimeni în timpul nopții cu lumina aprinsă, nu mă deranjează nici la ochi.

În plus, de când sunt mămică, tot Kindle-ul e salvarea mea, cu cei mici n-am nicio șansă să mai citesc în format clasic. Voi reveni la „comorile” mele când vor fi ei mai mari. Dar nici la Kindle nu voi renunța de tot, noaptea e aliatul meu de bază.

În parcul Retiro din Madrid

DG: Sunt cititori ce susțin că nu pot sau nu vor să recitească vreodată o carte odată citită. Tu obișnuiești să recitești romanele citite? Unele, cel puțin.

MB: Unul din citatele mele preferate este acesta: „Nu îmi pot imagina ca cineva să se îndrăgostească de o carte și să nu o citească de mai multe ori” – C. S. Lewis.

Deci un mare DA! Am recitit unele cărți mai bine de 5 ori și o să le tot recitesc…

Nu-l consider timp pierdut. Sunt conștientă că sunt milioane de cărți bune și nu-mi va ajunge viața aceasta să citesc tot ce aș vrea, dar nu pot să nu mă reîntorc la unele personaje dragi, să le citesc povestea iar și iar…

Îmi plac mult prea mult și spun sincer că pur și simplu mi se face dor de personaje și de „lumea” lor. În plus, consider că citind o carte la vârste diferite o percepi altfel de fiecare dată, oricât de bine știi povestea.

DG: Știm cu toții că timpul trece repede și e limitat. Tu cum îți împarți timpul pentru a reuși să citești?

MB: Citesc oricând prind un moment liber în timpul zilei. Dar cel mai mult reușesc seara, după ce adorm cei mici citesc de voie două-trei ore înainte să adorm. Mă ajută enorm faptul că citesc de pe Kindle sau pe telefon, căci acum citesc doar în format electronic.
Mă ajută și „antrenamentul”, nu zic nu. Pentru că citesc de mică, citesc destul de repede. Bineînțeles, contează și ce citesc, genul și formatul cărții. Uneori dau gata o carte de 400+ pagini în două zile, dacă mă „prinde”, un thriller plin de suspans, de exemplu. Dar mi s-a întâmplat să-mi ia 4-5 zile să citesc o carte sub 300 pagini.
Pe de altă parte, citesc mult pentru că nu urmăresc seriale sau emisiuni, nici la tv, nici on-line. Dacă e să deschid uneori televizorul, sunt cu cartea lângă mine, în pauzele de publicitate mai citesc câteva pagini…
Pe Facebook intru în special pentru grupurile de cititori, citesc recenziile altora (eu nu mă pricep deloc la asta) și caut noutăți cu și despre cărți.
Pot spune cu inima deschisă că lectura e singurul meu „viciu”, unul pozitiv. De curând, folosesc și aplicația Goodreads, îmi place mult. Văd ce cărți interesante citesc alții și țin evidența cărților citite și a celor ce urmează să le citesc, iar provocarea anuală mă ambiționează să citesc și mai mult.
Nu fac pauze între lecturi, e un alt „secret” al meu… cum termin o carte, trec la următoarea.
Oricum, după părerea mea, important e să citim, nu cât citim. Nu e o competiție, eu o fac de plăcere. E modul meu de relaxare, cel mai bun antidot contra plictiselii.

DG: După ce principiu alegi să citești o carte? După recomandările prietenilor, recomandările membrilor din grupurile de lectură ori nu contează; citești orice?

MB: Când mergeam la bibliotecă, alegeam cărțile citind descrierea de pe spate. Acum citesc cărți recomandate de prietene, cu care mă „potrivesc” în materie de lecturi, citesc și cărți pe care le văd recomandate pe anumite grupuri și bloguri și mă atrage subiectul. În ultima perioadă, foarte des aleg titluri potrivite perioadei în care le citesc, îmi fac plan de lectură pentru fiecare lună în parte.

DG: Care sunt colecțiile de carte preferate?

MB: Am câteva colecții, destul de multe, ce îmi plac enorm: „Raftul Denisei”, editura Humanitas „CHIC”, editura Polirom „Anansi”,  editura Pandora M, Trei „Fiction Connection”, editura Trei „Buzz Books”, „Blue Moon”, editura Litera „Damen Tango”, editura Nemira „Strada Ficțiunii”, editura ALLFA. Sunt minunate! 💖💖💖

DG: Ai vreo editură preferată care consideri că are cărți bune?

MB: Toate editurile îmi plac, nu pot face o departajare, chiar nu pot. Pot menționa editurile de la care citesc mai des: Humanitas, Litera, Trei, Polirom… Vine și ed. Bookzone tare din urmă, e relativ mai nouă, dar scoate titluri foarte interesante.

DG: Spune-ne, te rog, un top 10 cărți care te-au marcat? Respectiv, te fac să revii la ele.

MB: E tare grea această cerință pentru orice cititor, zic eu. Eu aș scrie top 100 și tot nu ar fi suficient, aș considera că sunt nedreaptă cu anumiți autori ce mi-au bucurat sufletul. Totuși o sa încerc să fac un top 10 cărți care m-au marcat.

Topul 10 cărți care m-au marcat ar fi:

„Pe aripile vântului” – Margaret Mitchell;

„La paradisul femeilor” – Emile Zola;

„Fructele mâniei” – John Steinbeck;

„Castelul pălărierului” – A. J. Cronin;

„Îngeri rătăciți” – Marius Albert Neguț;

Seria „HARRY POTTER” – J. K. Rowling;

„Cireșarii” – Constantin Chiriță;

„Vina” – Camelia Cavadia;
„Un bărbat pe nume Ove” – Fredrik Backman;
„Furia îngerilor” – Sidney Sheldon.

Acestea sunt câteva din cărțile mele de suflet la care revin mereu cu mult drag. Am mult mai multe, bineînțeles, dar mă opresc la acestea.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: