Maria Cristiana Tudose este una dintre puținele scriitoare care a reușit să depășească mediul online și să materializeze gândurile sale de pe blog într-o carte. Pentru că a avut parte de nenumărate mesaje de la cititoarele din Republica Moldova, Maria Cristiana Tudose vine la Chișinău cu „Eu sunt Femeie”. Ce ascunde titlul cărții și de unde vine inspirația autoarei aflați din interviul de mai jos, acordat de scriitoare în exclusivitate pentru revista EA.md.

Dragă Maria Cristiana Tudose, de la blogging și până la activitatea literară nu este o distanță prea mare. Și totuși, cum s-a materializat într-o carte pasiunea ta de a scrie? Cum ai început-o pe prima și ai trecut, rând pe rând, la publicarea unei cărți?

Romanul reprezintă dorința mea de a lăsa ceva concret cititoarelor mele. Tot ceea ce scriu se plimbă printr-o lume virtuală. Prin această carte am vrut să ajung cât mai aproape de cititoarele mele, să le ofer o stare de bine pentru zilele mai puțin ușoare. Pasiunea mea pentru scris a apărut dintr-o dată, n-aș fi crezut că într-o zi de August voi anunța cartea scrisă de mine. Ceea ce inițial era un hobby, în timp a devenit un medicament ce m-a ajutat să depășesc momentele grele. În fața unui calculator, în toți acești ani, am reușit să mă desprind de lume și să scriu fără grabă sau prea multe așteptări. Mi-am dorit să povestesc tuturor despre ceea ce se ascunde în sufletul unei femei, cât suntem de sensibile și că oricum nu ne considerăm perfecte. Blogul reprezintă drumul meu în viață, aș putea spune că am crescut împreună: prin postări și conversații, cititoarele au descoperit schimbările din viața mea.

Povestea de iubire din paginile acestei lucrări este una autobiografică?

Un scriitor se inspiră din mai multe lucruri: în cazul meu, anumite elemente sunt inspirate din viața reală. Cele două povești de iubire, respectiv cea pentru Vlad și Paul, sunt diferite. Dragostea virtuală pentru Vlad ascunde multă naivitate și dorință de a fi iubită – putem spune că reprezintă perioada adolescenței sau prima iubire. Relația cu Paul este pasională, fără prea multe gânduri și așteptări. Este despre acel moment în care fiecare femeie înțelege că este unică și merită mai mult. Acel moment în care te simți atrăgătoare, sigură pe tine și ai înțeles că reușești și singură. Apoi este latura ascunsă, când simți că nu mai poți să iubești pentru că ai oferit prea mult și ai primit prea puțin.

Dragostea care se naște online… ce sorți de izbândă are, după tine? Întreb asta nu ca să ne dezvălui neapărat deznodământul din carte.

Dragostea se naște oricum, omul potrivit apare atunci când te aștepți mai puțin. Deseori spunem că nu, ne impunem să stăm departe de sentimente și iubiri însă… n-avem de ales. Da, am iubit online și pot spune că este un risc. Întotdeauna am crezut că cel mai greu punct de atins este mintea femeii. Dacă îi cucerești mintea, restul este poveste. Când iubești online, te mulțumești cu acele cuvinte și atunci când te vezi la webcam totul ți se pare mult prea frumos. Apoi poate reușiți să vă întâlniți și ajungeți să savurați acele momente cu mai multă intensitate decât cei care se văd zi de zi. Este frumos însă… aveți grijă! Înainte de a spune cuiva totul despre voi, înainte de a oferi informații despre voi și de a vă deschide sufletul prin cuvinte, fiți sigure că este un om de încredere. Asta vreau să se înțeleagă, lumea virtuală este minunată însă…există și riscuri! Atenție, dragostea online este frumoasă însă la un moment dat trebuie să se transforme în ceva concret.

Ți-ai dori ca această carte să fie interpretată drept un manifest de feminitate?

Îmi doresc ca titlul blogului și al cărții să devină un motto! Îmi doresc ca această carte să fie citită cu sufletul, doar așa mesajul poate fi înțeles cu adevărat.

Deși nu asta a fost intenția ta primordială, spune-ne ce stereotipuri gender ți-ai dori să dărâme această lucrare?

În primul rând aș vrea să lămuresc anumite lucruri: femeile nu sunt perfecte însă știu deseori uităm cât suntem de frumoase. Vreau să fiu sinceră, deseori am fost criticată pe acest subiect. Această carte este dedicată femeilor. Sincer, consider că femeia este egală bărbatului și sper că la un moment dat se va dărâma acea barieră clădită de unii bărbați cu orgoliul rănit. Nu este vorba despre putere fizică ci despre voința de a merge înainte, despre capacitatea de a depăși un moment greu și de a înfrunta noi decizii de luat. Vreau să spun un singur lucru: multe femei nu-și spun punctul de vedere.

Prin această carte, eu vreau să le amintesc că au un punct de spus și că nimeni nu le poate controla viața. Apoi mai există o problemă! Violența asupra femeii, subiect foarte delicat și de care vreau să mă ocup în viitor. De ce? Pentru că unii consideră femeia inferioară. Greșesc. Femeia este mai puternică decât bărbatul, în anumite cazuri. Evident, amintesc femeilor că omul care vă iubește, merită respect. Nu trebuie să ne batem joc de sentimente, când nu mai iubești mai bine pleci decât să rămâi doar pentru a ocupa loc și timp.

Vei fi sau nu surprinsă, dar și bărbații vor fi tentați să-ți cumpere cartea. Ce crezi că ar putea învăța de acolo natura masculină?

Sigur! Am introdus un capitol dedicat domnilor, un mic îndemn și câteva sfaturi pentru înțelege cât mai bine universul feminin. Aș vrea ca ei să-nțeleagă că acest roman este dedicat femeilor din viața lor.

Titlul de pe coperta cărții are cuvântul „femeie” scris parcă cu ruj roșu. E un simbol ascuns?

Pentru mine reprezintă senzualitatea. Știu, pare evident însă o femeie înțelege cât este de frumoasă tocmai atunci când a fost rănită, după ce a învățat să se redescopere și a înfruntat anumite dezamăgiri. Eu așa am reușit să mă iubesc, să mă plac cu defecte și calități. Puțină mascara și un ruj potrivit: eram pregătită pentru o viață nouă.

Dragostea de sine… un concept nici pe departe apropiat fiecărei femei. De unde crezi că se trage fenomenul? Te rog să le lași cititoarelor noastre câteva îndrumări care le-ar motiva să se iubească întâi de toate pe sine.

În urmă cu câțiva ani nu mă plăceam. Din acest motiv m-am ascuns în spatele unui Pc și am devenit o străină față de mine însumi. Nu mă recunoșteam, nu mă uitam în oglindă, nu voiam să fiu privită. Apoi m-am îndrăgostit și am început să privesc viața cu alți ochi. Nimic nu se schimbase însă cuvintele omului iubit mă făceau să mă simt frumoasă. Privind în urmă, realizez că mă iubeam doar pentru că el mă iubea. Astăzi lucrurile sunt diferite: mă iubesc așa cum sunt, indiferent de omul care-mi stă alături. Mă plac în totalitate și încerc să îmbunătățesc anumite aspecte din viața mea. La un moment dat, când a trebui să-mi vindec sufletul, am înțeles că sunt deosebită în felul meu, cu acele mici riduri, pistrui și vergeturi. Fac parte din drumul pe care l-am parcurs și fără acestea, ce ar rămâne din povestea mea? Până la urmă, viața este doar una. Trebuie să te iubești, să faci ceea ce-ți place și să îți dorești cât mai mult de viață. Sunteți minunate, nu uitați. Sunteți frumoase, indiferent de ce spun ceilalți!

Abordezi, într-unul din articolele de pe blogul tău, tema „ce vor femeile?!” (PS: noi avem o emisiune cu acest titlu). Până la urmă, care e răspunsul?

Respect. Să se simtă protejate. Pare simplu dar nu este.

Ce legături ai dori să formezi cu cititoarele din Chișinău și ce le așteaptă în seara de 12 octombrie?

Aș putea spune că le așteaptă o femeie simplă care abia așteaptă să le cunoască, să stea de vorbă și să le asculte poveștile. Este o zi dedicată nouă! De când am anunțat lansarea în Chișinău, primesc nenumărate mesaje de la cititoare: îmi transmit energie pozitivă! Îți mulțumesc din suflet pentru acest interviu, mult succes echipei ea.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: