Muzeul De Etnografie Crocmaz este un muzeu din raionul Ștefan Vodă. Am realizat un interviu cu Eugenia Clașevici, directoarea Muzeului de Etnografie din satul Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă pentru a afla detalii despre activitatea muzeului din localitate.

Daniela Gorincioi: Mai întâi, aș vrea să vă rog să ne povestiți un pic despre istoria și activitatea muzeului dvs.

Eugenia Clașevici: Muzeul de Etnografie din satul Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă a fost fondat în anul 1986 de către familia Clașevici Ilie, Eugenia și fiica Aida. Este amplasat la etajul 2 într-un bloc al gimnaziului „Ecaterina Malcoci”, în 4 săli. La intrare avem improvizată o ogradă țărănească de demult, cu gard de nuiele, cu căruțe, sănii mari, cu unelte agricole vechi, folosite în satul de altădată, cu strunguri de prelucrare a lemnului (manual), mecanisme de prelucrare a strugurilor, piatra de harman, scândura de hărmănit, râșniță mare, care a salvat multe vieți de foametea din 1946-1947. Într-un compartiment, ca într-o cămeruță avem stative de țesut, funcționale.

Pe trecerea spre „Casa Mare” cu streșină autentică de stuf, avem fotografii vechi cu oameni ai satului la diferite ceremonii, la muncă, odihnă (anii 1950-1990 și mai demult); imagini cu locuri pitorești ale satului (râul Nistru cu „Parcul Național Nistrul de Jos”, Pădurea „Împărăteasca”, rezervația naturală a zonei umede „Togai”, copacul secular de stejar din pădure, Fântâna Chiurt și Fântâna Flăcăilor de la intrarea în sat, imagini cu monumente memoriale, răstigniri, cu vinăria „Et Cetera”, locuri pitorești, care atrag turiștii să ne viziteze. Tot pe această trecere, pe mese, avem mape tematice, fotografii de epocă, broderii în rame (pe perete). Aceasta se numește „Ograda țărănească de demult”.

În sala „Casa Mare” păstrăm în expoziții haine bărbătești și femeiești din portul popular al satului din trecut, mobilier vechi din casele țărănești; broderii decorative, prosoape pe pânză de casă și mai noi pe pânză de fabrică, prostiri brodate, croșetate, fețe de masă, perne cu fețe brodate, croșetate, diferite mileuri. Mai interesante sunt expozițiile cu cămăși femeiești, din pânză de tort, frumos brodate, croșetate; expoziția cu rochii de mireasă din anii 1950-2000.

În sala „Gospodăria bunelului” avem expozițiile: „Vase din lut”, folosite în trecut de țăranii satului, „Obiecte de uz casnic” (vechi), din papură, lozie, lemn, metal, confecționate de meșterii populari din trecut, „Tainele fotografiei de demult”, „De ale croitoriei”, „Urme ale războiului”, panoul „Măști populare” etc.

Sala „Ecaterina Malcoci” găzduiește diferite sărbători, întâlniri cu vizitatorii, discuții, ateliere, activități: Ziua Portului Popular, Ziua Universală a Iei, Ziua Internațională a Bărbaților, Așa au fost nunțile de altădată, șezători, master-class-uri. La 1 martie expoziție de mărțișoare, la Paște – expoziție pascală cu ouă încondeiate, Pomul de Paști.

La 15 aprilie și 25 noiembrie omagiem In Memoriam ziua de naștere și de trecere în neființă a regretatei actrițe de la teatrul „Luceafărul”, Artistă Emerită, Om Emerit al RM, băștinașă din Crocmaz – Ecaterina Malcoci.

Tot aici păstrăm o expoziție de icoane vechi, obiecte de cult, din istoria bisericii din sat. Interesantă este expoziția „Ograda țărănească din trecut” cu figurine din lut, confecționate de designerul Alexandru Cazacenco, băștinaș din Crocmaz.

În prezent, muzeul deține aproape 5000 de exponate.

DG: Dar care este istoria satului Crocmaz din raionul Ștefan Vodă?

EC: Istoria științifică a satului Crocmaz are câteva variante, dar satul păstrează istoria populară a sa. În sec. XVI, turcii se dislocaseră și în satul Crocmaz, în regiunea râpilor Iurt, în partea de Vest a satului și în râpa Curudurea, în partea de miază-zi-răsărit a satului. Cu timpul, argații turcilor, cei aduși cu forța de cuceritori din diferite locuri ale Bugeacului și-au întemeiat gospodării între aceste 2 râpi, creșteau vite, grâne, livezi. Deseori turcii năvăleau asupra așezării dinspre râpi să le fure grânele, vitele, fetele să le ducă în robie și băieții mici să-i ducă în țara lor să-i crească și să-i facă luptători împotriva propriilor părinți, rude, împotriva țării lor de origine. Țăranii îi fugăreau cu ciomege, unelte agricole. Turcii, cică fugeau înspăimântați și strigau „Crocmaz”. Astfel a apărut satul Crocmaz. În limba turcă „corc” înseamnă viteaz, iar „maz” – localitate. Prima atestare a satului este anul 1595.

DG: Care este potențialul turistic al localității dvs?

EC: Așezat pe o pantă ce urcă din vale, de la apele bătrânului Nistru, spre partea din deal, ocrotit dintr-o parte și din alta de cele 2 râpi, Iurt și Curudurea, ieșind la traseul internațional Moldova-Ucraina; cu mlaștina „Togai” de pe malul Nistrului, rezervație umedă, ocrotită de stat, cu o bogată floră și faună; dinspre satul Olănești cu pădurea Împărăteasca cu stejarul secular, cu o adevărată bogăție naturală; cu vinăria-pensiune „Et Cetera”, aflată aproape de traseu, cu vinuri apreciate și bucate naționale alese; „Casa Pescarului” pe malul Nistrului; cu multe fântâni și izvoare; cu tradiții și obiceiuri, păstrate din bătrâni, legende captivante; Muzeul de Etnografie având bogate expoziții cu obiecte vechi din trecut, cu fotografii, documente, amintiri, atrag turiștii să ne viziteze. De la deschiderea muzeului am fost vizitați de un număr foarte mare de oaspeți și de peste hotare: America, Franța, Germania, Polonia, China, Ucraina, Estonia, Rusia, Belgia, Olanda, România etc.

DG: Ce exponate aveți în muzeu?

EC: Profilul muzeului este de etnografie. Păstrăm mijloace de transport țărănesc din trecut, unelte agricole vechi, unelte de prelucrare a lânii, a cânepii, strunguri vechi de lemnărit, mecanisme de prelucrare a strugurilor, de dezghiocare a stiuleților de păpușoi, râșniță mare de pe vremea foametei și mai mici, stativele de țesut în complet, funcționale; haine din portul popular vechi, încălțăminte, opinci, costume naționale, broderii, mileuri, mobilier țărănesc de demult, drainița cu broboade vechi, lăzi cu zestre; obiecte și dispozitive din domeniul fotografiatului, ale croitoriei, din domeniul meseriei de a acoperi casele cu stuf; multe vase din lut, obiecte de uz casnic din papură, lozie, lemn, metal; rămășițe de arme, explozive, căști de pe vremea războiului al II-lea mondial, foto, amintiri ale veteranilor de război; măști populare, diferite cântare; icoane și obiecte de cult vechi; obiceiuri, tradiții, folclor din sat etc.

 

DG: Dar ce activități organizați în cadrul muzeului?

EC: În cadrul muzeului avem sărbători calendaristice, Ziua Mărțișorului, Ziua Internațională a Femeii, Ziua Europei, Ziua Portului Popular, Ziua Universală a Iei, Ziua Internațională a Muzeelor, Ziua Familiei, Ziua Internațională a Monumentelor, Ziua Internațională a Bărbaților, excursii tematice la disciplinele curriculare, la orele extracurs cu elevii de la gimnaziu, excursii cu copiii și lucrătorii de la grădiniță, cu toți vizitatorii din sat, raion, republică, de peste hotare.

Se organizează expoziții de Paști cu ouă încondeiate, cu tradiții și obiceiuri de Paști, Crăciun, Anul Nou. Master-class-uri – încondeierea ouălor, tehnici de brodare, confecționare a cămășii cu altiță, cum se fac, se coc hulubașii, Crăciuneii, colăceii, cum se întocmește arborele genealogic al familiei.

Avem discuții, lecturi despre Holocaust, Cernobâl, a fost război. Întâlniri, excursii cu ostașii războiului pentru Independența Moldovei din Transnistria. Întâlniri, discuții cu oamenii în etate din sat despre obiceiuri, tradiții, viața, ocupațiile strămoșilor noștri.

Fotografierea activităților, vizitatorilor, editarea albumelor anuale, color ale muzeului, anii 2015-2022. Filmări, înregistrări TV, interviuri pentru radio, presă.

DG: Cine sunt oaspeții muzeului dvs.?

EC: Elevi de la gimnaziul „Ecaterina Malcoci” din localitate, din instituțiile de învățământ din raion, din alte raioane, profesori, conducători din raion, din localitate, oameni din sat, oricine dorește, studenți, masteranzi, doctoranzi după informații pentru teze de licență de doctorat etc, oaspeți de peste hotare, lucrători ai mass-media, muzeografi.

DG: Ce tradiții specifice sunt în satul Crocmaz?

EC: Ceata „Căluțul”, formată din 20 de bărbați, la 30 decembrie urează sătenii la Casa de Cultură cu urături vechi, păstrate din moși-strămoși. Această tradiție se păstrează încă din anii 30 ai secolului trecut. E unic ”Căluțul” nostru în raionul Ștefan Vodă, dar și în Republica Moldova. Pe data de 1 și 2 ianuarie al noului an „Căluțul” îi urează pe crocmăzeni pe la casele lor. Este interesantă costumația membrilor cetei, urăturile vechi, jocul căluțului, glume, dansuri, grupe de copii alergând din urma cetei, totul e ca în trecut. Nu o dată ceata a urat la consiliul raional Ștefan Vodă, au participat la emisiunea TV „Cine vine la noi”.

S-a păstrat „Semănatul” în prima zi  de an nou. Se seamănă rudele, apropiații, dar și cei întâlniți pe străzile satului, cu boabe de grâu, porumb, răsărită cu cuvintele ”Să crească grânele, mălaiele, sănătate și la mulți ani!” Unii gospodari seamănă chiar și vitele din ocol, păsările domestice.

După slujba de Bobotează, cu steaguri, tot alaiul merge la Nistru ori la fântâna Chiurtu, unde se sfințește apa. La Nistru doritorii se scaldă în apă, în locul ales de preot, chiar dacă râul e înghețat, se taie gheața special pentru această tradiție – cel de se scaldă trebuie să prindă crucea aruncată în apă și s-o aducă preotului. Nimeni din cei ce intră în apa ca gheața nu se îmbolnăvește tot anul. Dacă apa se sfințește la fântînă de izvor, oamenii iau apă sfințită pentru boli, sfințirea casei, pentru alungarea duhurilor rele din familie, gospodărie. Numaidecât vânătorii împușcă în aer, adică alungă forțele rele, bolile din sat. Apoi oamenii merg la o casă ori la biserică unde cântă cântece bisericești, povestesc despre „Bobotezele” din trecut, despre anii trecuți, roade, evenimente. La sfârșit câte un colac, ostințe, câte un petic, din partea unor gospodari care fac pomană de sufletul morților.

În a doua zi de luni după Duminica Mare la Crocmaz se face „Ceapa”. Femeile pregătesc ceva mâncare, coc turte și spre seară se adună pe măhăli la „Ceapă”, pe iarbă verde, în ogradă. Toate femeile aduc ceva mâncare pe masă, dau de sufletul morților, farfurii, cești cu cireșe, dulciuri, cu băsmăluță, 2 cepe verzi, curățate, așezate pe o turtă coaptă. După ce fac schimb de pomene, spun în picioare „Tatăl nostru”, apoi se așează la masă. Bărbații toarnă câte un păhar de vin, femeile îndeamnă la masă. După aceea vorbesc, discută, își amintesc de cei trecuți, de gospodărie, despre vite, cai și alte animale, mulțumesc ce le-a fost dat să aibă, se roagă ca și pe viitor Dumnezeu să le ajute în toate lucrurile bune. Spun bancuri, se veselesc, se odihnesc.

La 14 mai, mai ales în trecut, o tradiție frumoasă, în prezent țin numai cei bătrâni, e numită „Vin cu pelin”. Nu se făceau cumpănii, țineau la această tradiție ai casei în familie. Se bea vin cu pelin. Oamenii credeau că vinul, băut cu măsură, îl face pe om mai puternic, plin de viață, vesel, iar pelinul ca plantă, era tămăduitoare, liniștitoare, alunga răul din om, parcă îl curăța de boli. Foarte interesantă tradiție.

La Duminica Mare și în prezent, sâmbătă-seara se pun frunzari din crengi de nuc, măslin sălbatic, scumpie în streșine, la fântâni, porți, în ocoalele vitelor, păsărilor, la uși, în casă la icoană, pe covoare. În casă se așternea covor de iarbă verde, corovatică, cimburel. Doamne, o săptămână întreagă oamenii respirau aer curat, plăcut, mirositor, dătător de bine, puteri și sănătate. Apoi, peste o săptămână, luni-dimineața, până la răsăritul soarelui, oamenii strângeau frunzarii și trebuia să-i dea pe apă, ca să fie ploaie toată vara, să crească, să rodească tot ce s-a semănat. Dacă prin apropiere nu era vreo apă, oamenii stropeau cu apă din fântână și-i puneau undeva prin gospodărie, la loc ferit, să nu fie călcați în picioare.

De Crăciun în sat umblă cu colindatul o grupă de femei de la biserică cu „Steaua” frumos împodobită. Cântă pe la ferestre ori în casă colinde bătrânești, dar și mai noi. Sunt răsplătite cu colaci, dulciuri, bani, pe care le duc celor nevoiași, iar banii câștigați îi dau ca ajutor la construcția bisericii noi din sat.

Au trecut anii, s-au trecut și multe sărbători, obiceiuri, tradiții frumoase, au rămas puține în sat.

DG: Povestiți-ne despre portul popular specific raionului Ștefan Vodă.

EC: Putem vorbi mult despre portul popular specific raionului Ștefan Vodă, satului Crocmaz din trecut, când toate hainele se pregăteau manual, în condiții de casă, din lână, cânepă, pânză țesută la stative de gospodinele satelor. Prima industrie a luat naștere în condiții de casă – femeile țeseau pânză din cânepă, bumbac, in, coseau din ea haine de vară, de iarnă, de lucru, de sărbători, făceau așternuturi, saci etc.

În prezent, nu mai sunt haine de casă, totul se cumpără la piețe, magazine. Haine produse în alte țări, importate și la noi, haine mai mult sintetice, dăunătoare sănătății. Oamenii nu mai seamănă a moldoveni adevărați. Au dispărut cojoacele, jiletele, bernevecii, cușmele de cârlan, opincile. E altă modă, dar ne este străină. Îmbrăcăm haine de pădure, ascultăm muzică de import, dansăm ceva străin poporului nostru. Așa este. Să ne vadă străbunii noștri, nu ne-ar cunoaște, că le suntem rude.

DG:  Ce activități organizați cu ocazia sărbătorilor religioase românești mari?

EC: Mai mult de Paști, de Crăciun, organizăm expoziții, convorbiri, discuții, citim colinde, urături vechi. Lumea serbează la biserică, acasă sărbătorile religioase, mai mult bătrânii satului. Prea multă informație întunecă creierii celor tineri, mai mult adoră cele din afara credinței, a bisericii.

DG: Tinerii din localitate sunt interesați de tradițiile populare?

EC: Elevii gimnaziului din localitate sunt interesați de tradițiile populare, numai când au de pregătit teme la istorie, educație tehnologică, literatura română, pentru ore educative. Dacă în familie se discută, se țin sărbătorile creștine, se vorbește despre bunicii, străbunicii lor, cum se îmbrăcau, ce obiceiuri, tradiții respectau și copiii prind să se intereseze de acestea. Vin la muzeu să vadă fotografii cu nunți, petreceri la armată, cu hore, șezători din trecut. Le povestim despre tradițiile populare de pe timpuri, dar nu avem rezultatul scontat. Tineretul pleacă peste hotare, copiii rămân în grija buneilor, rudelor, posedă telefoane mobile moderne, computere, tot timpul liber îl petrec pe rețelele de socializare, cu greu le insuflăm dragostea de neam, de istorie, de trecut, de obiceiurile și tradițiile poporului nostru. Sunt ademeniți, ca de magnet, de tot ce e străin.

Vă mulțumim mult și vă așteptăm cu mare drag în vizită la Muzeul de Etnografie din s. Crocmaz. Vă dorim succese mari și spor în tot ce faceți!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: