Elena Silvestru Martinez are 35 de ani. S-a născut în raionul Hâncești, într-un sat mic, dar frumos, satul Lăpușna, într-o familie cu 4 copii. De la vârsta de 6 ani a fost crescută alături de frații ei doar de mamă. După absolvirea liceului, și-a continuat studiile în Chișinău. Elena o optat să-și facă studiile la Universitatea de Stat Pedagogica „Ion Creangă” din Chișinău din 2006 până în 2008. În anul 2008, Elena a aplicat pentru un job de vară în Statele Unite. Și de atunci, nu s-a mai întors acasă. În SUA și-a întemeiat o familie. Toți frații ei, inclusiv mama, muncesc și locuiesc peste hotare. Mai ușor călătoresc în Europa să-i viziteze.

Daniela Gorincioi: Ești plecată din Moldova în SUA de 15 ani. Cum e viața peste ocean?

Elena Silvestru Martinez: Viața peste hotare poate fi o experiență interesantă și plină de provocări. Trăind într-o altă țară, la început este posibil să întâmpini dificultăți în comunicare și să te confrunți cu diferențe culturale. S-ar putea să te simți înstrăinat inițial și să fie nevoie de timp pentru a te adapta la modul de viață și la obiceiurile locale. Dar cu timpul, pe măsura ce te acomodezi și te integrezi în comunitate, aceste provocări pot fi depășite. Poate fi și o oportunitate de a te dezvolta personal și de a-ți dezvolta abilități noi și cel mai important să-ți construiești încrederea în sine.

DG: Te simți deja un cetățean american cu acte în regulă ori a mai rămas o bucățică de Moldova în inima ta?

ESM: Chiar dacă de 15 ani locuiesc aici și sunt cetățean cu acte în regula și această țară mi-a devenit familie și o casă; rădăcinile mele, limba maternă, tradițiile, bucătăria tradițională, copilăria, folclorul, dansul, amintirile, momentele petrecute acolo, peisajele naturale frumoase, valorile, identitatea națională nu ai cum să le poți înlocui vreodată. Permanent simt dorul de casa părintească, acolo unde am copilărit, de casa bunicilor, de prieteni, de atmosfera specifică de acolo. Nu știu cum sunt alții, dar pe mine, plecarea mea peste hotare m-a făcut să îmi dau seama și să apreciez mai mult țara unde m-am născut. Moldova este și va rămâne în inima mea oriunde nu aș fi în lume.

DG: În SUA lucrezi în televiziune. Ai propriul tău show culinar cu rețete tradiționale moldovenești. Povestește-ne aventura ta culinară. Ai visat să ajungi la TV de mică ori a fost o ofertă de nerefuzat?

ESM: Unul dintre motive pentru care oamenii aleg să locuiască peste hotare este să își găsească oportunități în carieră și respectiv să aibă un salariu. Nu am visat niciodată să ajung să muncesc într-o televiziune, dar mai ales aici, în America. Dar iată că vine vorba „niciodată să nu spui niciodată”. Întotdeauna mi-am dorit să promovez cultura noastră. Aventura mea culinară a început din 2016, când mi-am deschis o mică afacere de catering cu bucate tradiționale moldovenești. Însă, totul a început de la lansarea propriei cărți pe care am avut-o anul ăsta. Am primit o ofertă din partea unei televiziuni și iată așa am ajuns să pregătesc rețete tradiționale și să promovez țara noastră frumoasă în propriul meu show culinar.

DG: Cum reacționează cetățenii americani la bucătăria tradițională specifică Republicii Moldova?

ESM: Oamenii de aici apreciază gustul și autenticitatea fiecarei rețete pe care o pregătesc. De cele mai multe ori sunt curioși și interesați să guste. De exemplu, ei sunt încântați de plăcintele cu brânză și de sarmale. Sunt foarte uimiți atunci când gustă zeama cu tăieței de casă, deoarece peste tot în lume sunt asemănări între supe cu tăieței și ei cred că este ceva ce au mai probat, însă își schimbă părerea imediat ce gustă. Însă gustul nu este același, este mult mai bogat și autentic datorită borșului acru de care ei nici nu au auzit.

DG: Care este feeedbackul lor când gustă mămăliga, plăcintele ori sarmalele noastre?

ESM: De fiecare dată, sunt încântați să încerce combinația de mămăliga și brânză Feta. O nebunie de gust. Ei prepară sarmale și aici, însă au o combinație cu foarte multă carne și mai puțin orez și mult mai mari ca volum. Și iarăși, au un gust  total diferit. La fel, se pregătește și mămăliga. De multe ori, între culturile a diferitor țări există o asemănare între bucate, dar în același timp, foarte diferit în funcție de gust. Când am pregătit plăcinte, toți cei care au gustat au spus că-i duce cu gândul în copilărie, bunicile lor le pregăteau ceva asemănător.

DG: În orașul în care locuiești, ai reușit să deschizi propia Școală culinară pentru copii. Povestește-ne detalii în ceea ce privește proiectul tău?

ESM: Da, așa este. De curând am deschis propria școală culinară. Am avut un vis de ceva timp. Fetele mele au fost cele care m-au încurajat să fac acest pas. Ele adoră să petreacă timpul cu mine în bucătărie. Am dorit să ofer copiilor cunoștințe în domeniul culinar. Programul ce-l ofer se concentrează pe învățarea abilităților de bază în bucătărie, cum ar fi tăierea, amestecarea, gătirea și coacerea. Copiii învață să pregătească rețete simple și să dobândească cunoștințe despre diferite tehnici și metode culinare, dar cel mai important să-și descopere pasiunea pentru gătit.

DG: Ai editat cărți pentru cu bucate tradiționale moldovenești. Ce rețete ai inclus, respectiv cum a fost colaborarea cu editura?

ESM: Sunt mândră să spun că am lansat prima mea carte de bucate tradiționale în limba engleză, cu titlul „Moldovan Cuisine Authentic Eastern European Dishes” pe care am dedicat-o mamei mele, Nina. Această cartea am început să o scriu de ceva timp, și iată cu multă răbdare, am reușit să o public anul acesta. Am dorit să pun la loc de cinste rețetele pe care le-am învățat de la mama și de la bunica mea. Totodată, vreau să le las ca amintire copiilor mei un amalgam de tradiție și gust. Sunt rețetele copilăriei mele, de la sarmale până la ursuleții cu brânză care mi-i pregătea mama când eram mică.

DG: Cum este comercializată cartea ta de bucate?

ESM: Cartea la moment se vinde în cel mai mare magazin de cărți de aici din SUA, Barnes and Nobles. Desigur cei doresc să o procure, îmi pot scrie pe pagina mea de facebook, și cu drag le trimit un exemplar. Visul meu este să o traduc în mai multe limbi și să o promovez și în alte țări.

DG: Ce ar trebui să știe un reprezentant al diasporei odată ce s-a stabilit cu traiul într-o țară din Europa, SUA ori Canada?

ESM: Odată stabilit într-o altă țară, un reprezentant al diasporei ar trebui să aibă cunoștințe și să ia în considerare unele aspecte în ceea ce privește legile și regulamentele unei țări. Ar trebui să se informeze cu privire la drepturi și responsabilitățile legale. De multe ori, diasporei îi este frică să-și apere anumite drepturi și aici voi da un exemplu: ar fi locul de muncă, să nu tolereze atitudinea neadecvată a nimănui, chiar dacă este străin în țara respectivă, fiecare om are dreptul la un job liniștit. Să cunoască măcar câteva noțiuni de bază pentru a putea comunica și descurca în viața de zi cu zi. Să se familiarizeze cu sistemul medical. Indiferent de statut sau situație, fiecare are dreptul să acceseze serviciile medicale în caz de nevoie. Este important să aveți răbdare și să fie deschiși în fața noilor experiențe și provocări.

DG: Care ar fi mesajul tău pentru tinerii care optează să lucreze în Moldova?

ESM: Tinerilor din Moldova doresc să le adresez un mesaj de încurajare și admirație în ceea ce privește munca și dezvoltarea personală în Republica Moldova. Cu toții știm situația din Republica Moldova la ora actuală, de aia și foarte mulți tineri aleg să plece să caute un trai mai bun. Însă, eu încurajez pe cei ce aleg să rămână, să aibă încredere în propriile abilități, chiar dacă drumul pe alocuri poate fi anevoios. Totodată, să nu uitați să investiți în voi înșivă prin educație, formare și dezvoltare continuă. Visele într-o zi se împlinesc.

DG: Din experiența ta, în ceea ce privește viața americană, poți trăi cu adevărat „visul american”?

ESM: „Visul american” este, adesea, o aspirație pentru mulți oameni. Așa eram și eu când vedeam la televizor atâtea locuri interesante. Îmi doream să trăiesc „visul american” într-o zi. Eu cred că este important să înțelegem că experiența și șansele de reușită pot varia de la persoană la persoană. Sinceră să fiu, vă spun că aici este o muncă asiduă. Moldovenii care locuiesc aici o să înțeleagă ce vreau să spun. Eu pot spune cu onestitate că trăiesc „visul american” și știți de ce? Fiindcă sunt cetățean cu acte în regulă și pot să plec să îmi vizitez familia oricând doresc. Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar cred că, pentru fiecare reprezentant al diasporei în orice țara nu s-ar afla, asta este cea mai mare dorință: să fii cetățean cu acte în regulă. Nu contează jobul bun pe care îl ai, salariile mari, ori casa frumoasă. Dar daca nu poți pleca să-ți vezi părinții, frații, bunicii sau viceversa, degeaba. În sufletul tău, va fi acel gol întotdeauna.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: