Continuăm seria interviurilor ce țin de subiecte psihologice. Astăzi, vorbim un pic despre depresia postnatală. Am discutat cu Ecaterina Moga, care este de meserie, doctor în psihologie, consilier, expert în educație și evaluarea echipelor din cadrul organizației! 

 

Daniela Gorincioi: Ce este o depresie postnatala? Ce forme are și cum o putem identifica?

Ecaterina Moga: Nașterea unui copil poate declanșa o varietate de emoții puternice, de la entuziasm și bucurie la frică și anxietate.  Dar poate duce și la ceva la care s-ar putea să nu vă așteptați – depresie.  Majoritatea proaspetelor mămici se confruntă cu „baby blues” postpartum după naștere, care includ de obicei schimbări de dispoziție, scene de plâns, anxietate și dificultăți de somn. Baby blues începe, de obicei, în primele 2 până la 3 zile după naștere și poate dura până la două săptămâni.

Dar, unele proaspete mămici se confruntă cu o formă de depresie mai severă, de lungă durată, cunoscută sub numele de depresie postpartum.  Uneori se numește depresie peripartum deoarece poate începe în timpul sarcinii și poate continua după naștere.  Rareori, o tulburare de dispoziție extremă numită psihoză postpartum se poate dezvolta și după naștere. Depresia postpartum nu este un defect de caracter sau o slăbiciune.  Uneori este pur și simplu o complicație a nașterii.  Dacă aveți depresie postpartum, tratamentul prompt vă poate ajuta să vă gestionați simptomele și să vă ajute să vă legați de copilul dumneavoastră.

Simptomele depresiei după naștere variază și pot varia de la ușoare la severe.

Simptomele baby blues – care durează doar câteva zile până la o săptămână sau două după nașterea copilului dumneavoastră – pot include: modificări ale dispoziției, anxietate, tristeţe, iritabilitate, te simți copleșit, plânsul frecvent, concentrație redusă, probleme cu mâncarea sau pofta de viață, probleme cu somnul.

Depresia postpartum poate fi confundată la început cu baby blues, dar simptomele sunt mai intense și durează mai mult.  Acestea pot interfera în cele din urmă cu capacitatea dumneavoastră de a vă îngriji copilul și de a vă ocupa de alte sarcini zilnice. Simptomele se dezvoltă de obicei în primele câteva săptămâni după naștere. Totodată, pot începe mai devreme – în timpul sarcinii – sau mai târziu – până la un an după naștere.

Simptomele depresiei postpartum pot include:

  • Dispoziție deprimată sau modificări severe ale dispoziției;
  • Plâng prea mult;
  • Dificultăți de relație cu copilul dvs;
  • Retragerea din familie și prieteni;
  • Pierderea poftei de mâncare sau mâncarea mult mai mult decât de obicei;
  • Incapacitatea de a dormi, numită insomnie, sau somn prea mult;
  • Oboseală copleșitoare sau pierdere de energie;
  • Mai puțin interes și plăcere pentru activitățile de care obișnuiai să-ți plăceai;
  • Iritabilitate și furie intensă;
  • Ți-e teamă că nu ești o mamă bună;
  • Deznădejde;
  •  Sentimente de inutilitate, rușine, vinovăție sau inadecvare;
  • Capacitate redusă de a gândi clar, de a se concentra sau de a lua decizii;
  • Nelinişte;
  • Anxietate severă și atacuri de panică;
  • Gânduri de a vă răni pe dumneavoastră sau pe copilul dumneavoastră;
  • Gânduri recurente de moarte sau sinucidere;
  • Depresia postpartum netratată poate dura mai multe luni sau mai mult.

Daniela Gorincioi: Am tot auzit și citit despre depresie postnatală. Ce ar trebui să facem pentru a evita o depresie postnatală? Or cum ar trebui să o diminuăm?

Ecaterina Moga: În primul rând e important să conștientizăm faptul că fiecare dintre noi, mămicile suntem expuse la acest risc de a ne confrunta fie cu sindromul de baby blues, fie  cu unele forme ușoare ale depresiei. Persoanele care deobicei sunt mai anxioase sau deja au stări depresive, e important să fie mult mai precaute în perioada sarcinii și după naștere pentru că au un grad mult mai sporit de vulnerabilitate.

În al doilea rând e important să ne pregătim pentru această perioadă. Dacă situațiile sunt mai simple se poate de început pregătirile în mod individual: prin exerciții de relaxare, somn suficient, suplimentele necesare, comunicăm cu oameni cu o atitudine pozitivă, constructivă, ne creăm un jurmnal al recunoștințelor, ne focusăm pe momentul prezent, confruntăm fricile, ne documentăm doar din surse veridice și nu cititm tot ceea ce ne-ar conduce spre o anxietate profundă.

Dacă persona deja se confruntă cu stări profunde de anxietate, sau chiar elemente de depresie e foarte important să apeleze la specialiști calificați. De ce spun de specialiști calificați, deoarece contează foarte mult corectitudinea abordării. Cu cât lucrurile sunt preîntâmpinate, cu atât mai ușor se depășesc stările emoționale după naștere.

În al patrulea rând e important sprijinul constructiv al partenerului, iar în situația lipsei unui partener, e important ca cei apropiați să ofere cu multă atenție suportul emoțional.

DG: Un copil e o bucurie în familie. Părinții ar trebui să se bucure de eveniment, mamele în mod special. De ce apare această depresie? De ce s-ar teme?

EM: Vreau să îți spun că ultimile cercetării vorbesc despre o depresie postnatală posibil de extins și la celălalt partener. Studiile arată că proaspeții tați pot experimenta și depresia postpartum.  Ei se pot simți triști, obosiți, copleșiți, anxioși sau pot avea modificări în tiparele obișnuite de alimentație și somn. Acestea sunt aceleași simptome pe care le experimentează mamele cu depresie postpartum.

Tații care sunt tineri, au antecedente de depresie, au probleme în relație sau se luptă financiar sunt cei mai expuși riscului de depresie postpartum.  Depresia postpartum la tată – numită uneori depresie postpartum paternă – poate avea același efect negativ asupra relațiilor cu partenerii și dezvoltării copilului ca și depresia postpartum la mame.

Dacă sunteți partenerul unei proaspete mame și aveți simptome de depresie sau anxietate în timpul sarcinii partenerului dvs. sau după nașterea copilului dvs., discutați cu medicul dumneavoastră.  Tratamentele și suporturile similare oferite mamelor cu depresie postpartum pot ajuta la tratarea depresiei postpartum la celălalt părinte.

Cauzele apariției sunt multiple. Este vorba de frica de necunoscut. Când pentru prima dată devii părinte te confrunți cu un șoc emoțional. Te pregătești de anumite schimbări, dar ele nu durează o zi și nici două zile. Programul de somn, perioada de adaptare, lipsa ajutorului, instalarea panicii toate astea influențează gândurile noastre. Gândurile își pun amprenta pe emoții, iar emoțiile influențează comportamentul nostru.

Informarea și acceptarea oricărei surse care te pune în situația de a trece nu cumva prin traumele pe care le-au avut alții. Atunci când își pregătești un scenariu în mintea ta și realitatea este cu totul alta. Fiecare caz este unul individual. Nu există două experiențe identice. Astfel, e foarte important să conștientizăm că ne focusăm pe aici, iar în perspectivă privim evenimentul mult așteptat cu bucurie și dorința de a descoper noul.

Lipsa de informare și pregătire corectă. De cele mai multe ori, mamele se documentează de pe rețelele de socializare. Nu e rău să cunoaștem experiența altora, dar e important să flitrăm și să adaptăm informația. Suportul specializat e important. Problemele financiare, pot fi o cauză frecventă a instalării stărilor de frustrare și nemulțumire.

Sugestia mea pentru mămicile și tăticii care se pregătesc sau deja se confruntă cu stările astea, este: fiți proactivi. Fiecare situație are soluții. Când ne focusăm pe soluții mintea noastră devine prodictivă  și intensitatea problemei descrește, se diminuează frica și panica, iar noi devenim creativi și optimiști. Când păstrăm calmul putem să conducem noi emoțiile și nu ne lăsăm conduși de emoțiile noastre. Apoi, nu vă simțiți stinjeniți de a apela la un specialist. Când avem ghidarea profesionistă, stările pot fi prevenite sau ameliorate. Iar fericirea noastră personală și de cuplu este esențială și pentru dezvoltarea armonioasă a bebelașului nostru.

DG: Ce ar trebui să facă cei doi soți odată cu nașterea copilului și pentru a evita certuri în familie?

EM: Comunicarea este cheia. În ședințele de consiliere de cele mai multe ori le spun cuplurilor: nu există surplus de comunicare. Cu cât comunicăm mai sincer, mai transparent, cu atât reușim mai ușor să prevenim sau să soluționăm situațiile de criză.

Apoi, este important să avem răbdare, răbdare cu noi înșine și cu partenerul nostru. Exploziile emoționale nu aduc soluții. Ele te fac să te răcorești pe moment, dar să intensifici conflictul în perspectivă. Aveți răbdare cu voi și lăsați ca lucrurile să își revină la normal.

În al treilea rând e importantă odihna fizică. De cele mai multe ori, certurile și dezechilibru emoțional, apar atunci când suntem epuizați fizic. Odihna pe rând, e importantă. Cea mai frecventă greșeală a cuplurilor tinere este că ambii, în același timp stau cu copilul. Și este important timpul împreună, dar încercați să vă organizați timpul de veghe noaptea, astfel încât să beneficiați de posibilitatea de a vă reîncărca bateriile. Recomandarea vine și din propria experiență, fiind mamă a 3 copii și toți născuți prin cezariană.

DG: Această depresie postnatală poate provoca și un divorț?

EM: Sunt cazuri când se poate ajunge și la divorț. În acest context, este o problemă veche care a mocnit de mult timp și care nu a fost soluționată. Eu o mai numesc lipsa de maturitate emoțională și lipsa abilităților de a gestiona crizele.

Ceea ce e important să conștientizeze părinții că ei sunt responsabili nu doar de viețile lor dar și de formarea și dezvoltare copilului lor. Totul se poate de corectat, format, dezvoltat într-o relație dacă lucrurle se doresc a fi schimbate înspre mai bine.

DG: Știu că vremurile se schimbă, dar odinioară femeile se descurcau cumva? Ori, înainte, era o frică să zici ce problemă ai, odată ce ai născut?

EM: Nu putem reveni de fiecare dată la conflictul înrte generații și la comparațiile cum era pe vremea mea. Fiecare situație e abordată în mod individual și în corespundere cu necesitățile și condițiile individuale.  Totimpul au existat aceste stări, despre ele s-au vorbit foarte puțin sau s-a preferat să se țină în tăcere. Acum femeile se descurcă la fel, foarte bine, doar că, în unele momente e necesar a fi abordate științific și corect ca emoțiile postpartum să nu se reflecte asupra dezvoltării emoționale a copiilor.

Creșterea copiilor și abordarea corectă a educației a devenit o prioritate pentru tinerile mămici.

DG: Cum sunt afectați bărbații de noul stil de viață, odată cu nașterea unui copil?

EM : Da, sunt schimbări. Dar contează gradul de maturitate în a aborda provocările și schimbările apărute. Este vorba de maturitatea soțului de a înțelege schimbările prin care trece soția, timpul necesar pentru creșterea copilului și adaptarea la noul statut de părinte.  Aici vine și rolul soției care e important să gestineze atenția în relație.

 

DG: Există cazuri când femeia poate deveni chiar agresivă față de copil, pe fundalul unei depresii. Cum se procedează în acest caz? Ce se întâmplă de se ajunge la așa caz?

EM: Da, există. E importantă odihna, conștientizarea, suportul și e necesar să se discute cu medicul de familie sau să apeleze la serviciile unui psiholog profesionist.

DG: Ajutorul specializat costă un pic, dacă e să vorbim și despre aspectul financiar. Totuși, care ar fi soluția în aceste cazuri?

EM: Uneori efectele depresiei postnatale netratate la timp, costă ani mult. E important să se adreseze la medicul de familie, în primul rând. Medicul va face recomandările necesare.

Copiii mamelor care au depresie postpartum netratată au mai multe șanse de a avea probleme emoționale și comportamentale, cum ar fi dificultăți de somn și alimentație, plâns prea mult și întârzieri în dezvoltarea limbajului.

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: