Comunitatea LGBT din Republica Moldova e aspru judecată pentru orientarea sexuală. Într-o țară în care religia prevalează, mulți uită că toți trebuie să avem aceleași drepturi. Persoanele homosexuale nu sunt un pericol pentru normalitate și acestea trebuie să aibă aceleași drepturi precum și persoanele heterosexuale. Fiind curioasă cum e să fii adolescentă LGBT în Republica Moldova, am rugat-o pe o tânără să-mi povestească și să-mi răspundă la întrebări. Aflați în rândurile de mai jos cum e să fii lesbiană în țara noastră.

1. Când ai aflat că îți plac fetele?

Am fost în mai multe relații cu băieții, însă niciodată nu mă simțeam bine în aceste relații  și nu din cauza relațiilor toxice, ci din cauza orientării mele sexuale. Încă de copilă, din clasele primare,îmi amintesc primele semne ca nu sunt heterosexuală, având o atracție specială față de cea mai bună prietenă a mea. Cu timpul, însă, din cauza heteronormalității, continuam relațiile cu băieții. În 2019, fiind într-o relație ce deja era pe punctul de a se încheia, m-am îndrăgostit de o fată, însă nu am ajuns să fim împreună.

La începutul anului 2020, am acceptat faptul că sunt lesbiană, ceea ce mă speria la început, căci știam că părinții nu vor fi de acord. Aici a început drumul meu de autocunoaștere, la 16 ani, când am încercat să îmi caut prietenă și am înțeles că băieții, cu care anterior construiam relații, erau finuți, blânzi și cu trăsături mai feminine, astfel, inconștient, alegeam pereche mai aproape de suflet. Acum, sunt într-o relație de mai mult de doi ani cu o fată cu care aș vrea să mă căsătoresc, pentru că știu că e omul sufletului meu și o iubesc enorm, însă aceasta nu se va întâmpla în Republica Moldova, dar sunt sigură că peste hotare, visul nostru se va îndeplini.

  1. Colegii și profesorii știau?

În general, sunt o fire foarte deschisă, așa că niciodată nu ascundeam de prietenii mei orientarea mea sexuală. Toți prietenii și colegii mei știu și ei nu m-au făcut să mă simt prost din această cauză, ba din contra, mereu mă susțineau. Dintre profesorii din instituția în care învăț știa doar profesorul meu de geografie, care a fost alături atunci când m-am îndrăgostit în mod serios de acea fată, în 2019. Sincer, pot spune că oamenii ce mă înconjurau și mă susțineau și continuă să o facă, m-au ajutat enorm ca să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt.

3. Ai fost supusă bullyingului?

Nu aș putea spune că am fost supusă bullyingului, căci în instituția în care învăț, sunt foarte mulți oameni din comunitatea LGBT, așa că aici fiecare poate liber să vorbească despre asta și să se exprime în felul dorit prin modul în care arată și se îmbracă. Însă, uneori profesorii în diferite contexte, își permiteau să spună chestii homofobe, de exemplu:

Dacă mi s-ar permite, aș împușca toți oamenii gay” sau „Este o dereglare de la natură și ei ar trebui să fie lecuiți”.

Niște băieți din anul 1, ce au venit anul acesta în instituție și la fel fac parte din comunitatea LGBT, au fost batjocoriți din cauza felului în care arătau de către profesori, însă colegii lor îi acceptă și pe ei așa cum sunt. Două fete,însă, doi ani în urmă au fost date afară din cămin din cauză ca au fost prinse sărutându-se, astfel profesorii, fără dorința fetelor, le-au spus părinților despre orientarea lor sexuală, acestea fiind batjocorite nu doar de unii profesori, ci și de părinții lor.

  1. Părinții știu de orientarea ta sexuală?

Părinții mei nu știu despre orientarea mea sexuală. Sunt conștientă că nu vor accepta faptul că fiica lor este lesbiană. Aș vrea să le spun despre asta peste câțiva ani, când deja voi trăi separat și voi ști chiar și în cazul în care o să renunțe la mine pentru o perioadă de timp, voi avea garanția că o să am unde trăi și ce mânca. Când am început relația în care sunt acum, atunci când am realizat că este ceea ce mi-am dorit, aveam nenumărate gânduri despre reacția părinților și că va trebui să îi mint următorii ani. Chiar și acum, uneori, înainte de somn am o paranoie inexplicabilă ce îmi provoacă monologuri interioare legate de acest subiect. Ceea ce mă bucură, însă, e faptul că fratele meu știe și avem relații chiar și mai bune decât înainte, căci suntem acum deschiși și ne ajutăm reciproc. El mă susține și e mereu alături de mine și prietena mea, îi sunt extrem de recunoscătoare.

5. Ce ai vrea să se schimbe în societatea noastră?

Aș vrea ca copiii să poată vorbi deschis despre personalitatea lor, despre problemele lor și schimbările prin care trec. Din experiența proprie, pot spune că nu am fost niciodată destul de deschisă cu părinții, chiar dacă pot spune ca sunt un om foarte deschis în societate. Îmi pare foarte rău pentru copiii care se ascund, care nu se pot accepta așa cum sunt, nu se pot iubi și trăiesc în constantă frică și paranoie, la fel cum a fost și cazul meu și continuă să fie din când în când.

Astfel, pot spune că ceea ce mi-aș dori ca să se schimbe în societate este ca părinții să nu-și facă așteptări despre cum trebuie să fie copilul lor, căci ei aduc în lume un om aparte,un om diferit de ei, însă acesta merită iubire și susținere la fel ca fiecare copil.

6. Cum ar trebui să luptăm contra homofobiei?

Homofobia vine din partea oamenilor cu norme și standarde impuse de societate, de părinții și buneii lor cărora la fel le era impusă ideea de relații heterosexuale, chiar dacă persoanele din comunitatea  LGBT au existat mereu și vor exista în continuare. Însă sperăm că aceștia vor trăi într-o altă lume, mai tolerantă și mai iubitoare.

Consider că, în prezent, pentru a schimba situația homofobică din partea unei părți a societății și oamenilor politici în Republica Moldova, trebuie să vorbim deschis despre noi, despre felul cum suntem și despre experiența noastră, trebuie să participăm la evenimente și interviuri care în continuare pot aduce folos comunității LGBT.

7. De ce e necesar ca persoanele LGBT să aibă aceleași drepturi precum heterosexualii?

Este necesar ca persoanele LGBT să aibă aceleași drepturi ca heterosexualii, căci multor persoane din comunitatea dată li se încalcă drepturile, aceștia neavând curajul să ceară susținere și ajutor de la autorități.

La fel, este trist faptul că persoanele LGBT, chiar dacă ar dori să-și construiască familia aici, în patria lor, sunt nevoiți să plece peste hotare pentru a se căsători, a-și întemeia familii, a adopta copii. E necesar ca copilul să crească și să nu să se simtă umilit din cauza că are preferințele sexuale diferite de ce e considerat normalitate, să știe că este apărat de societate, de familie, de autorități și de stat. Aș dori ca societatea noastră să fie empatică, iubitoare, tolerantă față de oameni din diferite comunități.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: