În Republica Moldova nu există legea care ar permite ca două perosane de același sex să se căsătorească. Respectiv, ei nu au nicio posibilitate de se bucura de aceleași drepturi pe care le au cuplurile heterosexuale. Angelica Frolov a menționat pe o rețea de socializare că, a depus cerere de căsătorie, cu partenerul de viață, la ASP dar pentru că nu există recunoașterea cuplurilor homosexuale a primit un refuz cu care va merge în instanța de judecată. Aceasta este un prim pas pentru a garanta drepturile egale pentru cuplurile de același sex in Republica Moldova. Am realizat un interviu cu Angelica Frolov pentru o părere.

 

 Daniela Gorincioi: Ați depus cererea pentru înregistrarea căsătoriei. Ați fost refuzată pentru că în Republica Moldova, legea nu permite căsătoriile între persoane de același sex. Ați fost conștientă oricum de această lacună în legislație.

Angelica Frolov: Sigur că am fost conștientă, mai mult decât atât, cunosc bine legile în ceea ce ține de drepturile persoanelor LGBT. Într-adevăr, până nu demult noi nu aveam nicio posibilitate să cerem dreptul la recunoașterea legală a cuplurilor homosexuale în Moldova, însă în data de 17 ianuarie 2023 situația s-a schimbat. CEDO a emis o hotărârea pe cazul Fedotova vs Rusia prin care obligă toate statele membre a Consiuliul Europe să adopte legi care ar oferi drepturi egale familiilor LGBT. Moldova este partea a Consiliului Europei din 1995 și și-a asumat obligația de a da prioritate față de legile interne Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului și a deciziilor CEDO (articolul 4 din Constituție). Deci, drept urmare, toate statele membre a Consiliului Europei, inclusiv Moldova trebuie să adopte legi de căsătorii sau parteneriate pentru cuplurile LGBT, cu scopul de a le oferi acealeași drepturi pe care le au cuplurile heterosexuale.

Procedura pe care mergem este prin instanțele de judecată, și acest lucru presupune să avem un refuz din partea statului pe care îl vom contesta în instanță. Sperăm mult să avem o decizie favorabilă în Moldova pentru a nu fi nevoiți să mergem iar la CEDO.

DG: E important să avem o astfel de lege?

AF: Indiferent de existența acestei legi, în Moldova există cupluri și familii cu parteneri homosexuali. Aceste familii trăiesc în acest stat, se ciocnesc de aceleași probleme ca și ceilalți cetățeni și au nevoie de protecție din partea statului.

Noi, la fel ca și cuplurile heterosexuale, vrem dreptul la moștenire a bunurilor procurate împreună cu soțul/soția; dreptul la facilități pe care le oferă statul unei familii tinere; dreptul de a nu mărturisi împotriva soțului/soției în instanță; dreptul de a avea grijă de corpul soțului/soției după deces; dreptul de a înfia copilul soțului/soției; dreptul de a lua decizii pentru soț/soție în caz că acesta/aceasta nu poate; dreptul de a beneficia de implicarea statului la partajarea averii în caz de divorț; dreptul de a primi permis de ședere și cetățenie în țara a cărui cetățean este soțul/soția, dacă nu suntem cetățeni a aceluiași stat… sunt multe drepturi la care nu avem acces, drepturi pe care nu le conștientizezi până nu ajungi în situația să le folosești.

DG: Cum credeți că ar putea fi îmbunătățită situația legislativă la acest capitol? E oare logică sau nu această capcană birocratică?

AF: Nu este nici o capcană, această lege trebuie scrisă și votată. Nimic mai mult.

DG: Ce veți face mai departe?

AF: Vom cere statului adoptarea acestei legi pe căi legale, după aceasta o vom folosi.

DG: Se știe deja care este opinia publică referitor la comunitatea LGBT. Dvs ce reacții aveți în acest sens?

AF: Eu nu știu care este opinia publică și ce înseamnă „opinie publică”. Suntem mulți oameni și avem opinii diferite, inclusiv la acest subiect. Persoanele LGBT tot sunt parte a societății și la fel au o opinie. Este și aceasta o opinie publică? În Moldova sunt încă multe persoane cu prejudecăți, și nu doar față de persoanele LGBT. Este urmarea unei educații insuficiente sau a lipse acesteia în sistemele de învățământ la toate nivelele. Este obligația statului să-și educe cetățenii, să-i informeze și să asigure drepturi și libertăți egale tuturor. Dacă cineva îmi încalcă drepturile, reacția mea este – să apelez la organele competente pentru a le proteja.
Cât ține de opinia unei părți a societății despre căsătoriile homosexuale, eu cred că atât timp cât cuplurile heterosexuale nu depind de opinia mea față de căsătoria lor, atât timp nici opinia lor nu ar trebui să influențeze dreptul meu la căsătoria mea cu omul iubit.

DG: Vi s-a încălcat vreun drept în ceea ce vă privește?

AF: Mi se încalcă dreptul la recunoaștere a cuplului meu din partea statului. Mi se încalcă dreptul la identitatea mea, dreptul de a nu fi supusă discriminării și discursului la ură. Mi se încalcă dreptul de protrecție a vieții private.

DG: Mai e vreo șansă să schimbăm mentalitatea opiniei publice referitor la anumite subiecte sensibile? Inclusiv în cazul comunității LGBT?

AF: Este foarte importantă educația și dezvoltarea gândirii critice. Oamenii care au prejudecăți sunt atât de rigizi în aceste sentimente, încât nici nu își pun întrebările: Ce spune știința la acest subiect? Care sunt cercetările existente? Oamenii simt ură și dispreț față de alți oameni fără nici un motiv.
Sigur că există oameni care pur și simplu au necesitatea de a avea un țap ispășitor față de care își poate vărsa toate fristrările și nemulțumirile, să fie cineva în comparație cu care s-ar simți „mai bun, mai normal, mai important”. Pentru acești oameni trebuie să existe pedepse prin lege în caz că acționează prin a încălca drepturile altor oameni.
Și a treia categrie, cei care folosesc slăbiciunile umane pentru a fi la putere. Avem nenumărate exemple de astfel de indivizi, atât în trecutul depărtat, cât și în trecutul apropiat. Cunoaștem politiceni care folosesc, așa numitul, „dușman intern” pentru a canaliza spre ei nemultumirile cetățenilor și a avea posibilitata de a păstra puterea și influența fără a face mare lucru pentru țară și popor, e suficient să hrănești ura și frica în oameni. Și pentru ei există lege, există justiție, important aceasta să lucreze și să nu fie coruptă.

DG: Ce proceduri ar trebui să fie întreprinși pentru a modifica legislația națională pe acest subiect?

AF: Ca și cu orice lege, se scrie un proiect de lege care este îndreptat în Parlament pentru a fi dezbătut și votat.

DG: Unii reprezentanți ai administrației publice își expun opinia de homofobi. Totuși, nu realizează că e o persoană publică și vocabularul indecent este total interzis.

AF: Toate persoanele publice care folosesc discursul de ură homofob și transfob vor fi taxate conform legii și vor purta răspundere. Art, 346 a Codului penal al Republcii Moldova spune:
Instigarea la ură sau violență, manifestată prin îndemnuri publice, diseminare a informației sau alte forme de informare a publicului, inclusiv prin intermediul mass-mediei, în formă scrisă, desen sau imagine, sau prin intermediul unui sistem informatic, împotriva unei categorii de persoane pe motive de prejudecată se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 600 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 an la 3 ani.”
Deja avem pornite 7 dosare pe acest subiect inclusiv împotriva primarului de Chișinău, a mitropolitului Moldovei și a câțiva deputați din Parlament.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: