Marcela Atcacenco, în vârstă de 33 de ani, stabilită de peste două decenii în Italia, poartă cu ea o istorie de viață marcată de abandon, curaj și o căutare care nu s-a încheiat încă. Într-un monolog pentru Dorin Galben, femeia a dezvăluit că la 17 ani a aflat că a fost înfiată, iar de atunci a pornit pe un drum anevoios pentru a-și descoperi originile și a-și înțelege identitatea, scrie shok.md.

„Am fost înfiată la vârsta de cinci luni. Am aflat acest lucru târziu, la 17 ani, iar din acel moment viața mea s-a împărțit în «înainte» și «după»”, povestește Marcela. Deși a crescut într-o familie care a iubit-o necondiționat, revelația a stârnit în ea întrebări firești: cine sunt părinții mei biologici și de ce am fost abandonată?

O copilărie fără lipsuri, dar cu adevăr ascuns

Marcela a copilărit într-un sat din sudul Republicii Moldova, într-o familie care o dorise enorm. Părinții ei adoptivi nu au putut avea copii mult timp, iar adopția a fost pentru ei împlinirea unui vis. „Nu am simțit niciodată că nu aș fi copilul lor. Am avut o copilărie obișnuită, cu dragoste, grijă și multe amintiri frumoase”, spune femeia.

De-a lungul anilor, au existat zvonuri și vorbe aruncate de alți copii, însă nimic nu a făcut-o să creadă că ar fi fost adoptată. Adevărul a ieșit la iveală abia în adolescență, într-un moment delicat al vieții sale.

„Nu am avut trauma abandonului, ci nevoia de răspunsuri”

Deși vestea a fost un șoc, Marcela spune că nu a simțit ură sau resentimente față de părinții care au crescut-o. „Ei sunt părinții mei. M-au iubit, m-au crescut, mi-au fost alături. Doar sângele e diferit”, explică ea.

Totuși, nevoia de a-și cunoaște originile a devenit tot mai puternică. „Cred că orice persoană are dreptul să știe cine i-a dat viață. Nu pentru a înlocui pe cineva, ci pentru a te înțelege pe tine.”

Întâlnirea cu mama biologică: un adevăr dureros

După ani de căutări, Marcela a reușit să-și identifice mama biologică. Informațiile descoperite au zguduit-o: femeia avea 38 de ani la momentul nașterii și deja doi copii acasă. „Pentru mine a fost un șoc. Încercasem să-mi imaginez că a fost o adolescentă constrânsă de circumstanțe. Realitatea a fost mult mai dură.”

Mai mult, discuția cu femeia care i-a dat viață a fost rece și lipsită de empatie. „Nu m-a întrebat cum am trăit, dacă mi-a fost greu sau dacă am avut ce mânca. Mi-a spus doar că a rămas însărcinată de la un amant și că soțul ei a amenințat-o că o va alunga de acasă dacă păstrează copilul.”

Tatăl biologic – marea necunoscută

Despre tatăl biologic, Marcela știe foarte puține lucruri: numele, prenumele și o vârstă aproximativă. „Vreau să știu cine este. Nu cer nimic altceva decât adevărul”, spune ea.

Căutarea tatălui a devenit și mai importantă după ce Marcela a devenit mamă. „Când medicii mă întreabă ce boli există în familie, eu nu știu ce să răspund. Sunt adoptată. Asta te urmărește toată viața.”

Mamă singură, dar puternică

Viața Marcelei nu a fost lipsită de încercări. A devenit mamă la o vârstă fragedă, într-o relație toxică, marcată de violență verbală și fizică. A ales să plece pentru binele copilului ei și să-l crească singură. „Nu am vrut ca fiul meu să crească într-un mediu violent. Noi suntem bine așa, doar noi doi.”

„Miracolele nu se întâmplă singure”

Astăzi, Marcela nu renunță la speranță. „În fiecare an așteptăm un miracol. Dar miracolele au mereu un complice”, spune ea, convinsă că adevărul va ieși la iveală într-o zi.

Citește continuarea pe shok.md.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: