Însemnări din subterană este un romanul unui mizantrop, scris de celebrul scriitor rus Feodor Dostoievski și publicat în 1864. Acesta este considerat a fi primul roman existențialist.

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mai importanți și mai influenți scriitori ai lumii. Cărțile sale au fost traduse în toată lumea, după ele realizându-se numeroase spectacole de teatru și ecranizări celebre. Printre cele mai bune romane ale sale putem enumera: Crimă și pedeapsă (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) și Frații Karamazov (1879-1880).

Însemnări din subterană diseacă pe de o parte propriile idei ale personajului principal, care alege, în mod conștient și aproape asumat, să se înstrăineze și să se izoleze față de oameni, dar este și, pe de altă parte, o analiză a întregii societăți din Rusia secolului al XIX-lea. Protagonistul anonim se revoltă, în însemnările sale, împotriva tuturor valorilor societății, ale științei și raționalismului absolut adoptate de contemporani. Însă atunci când încearcă să–și pună în aplicare principiile și să–și exercite libertatea absolută de conștiință în care crede, rezultatele-i sunt dureroase, ceea ce îi sporește alienarea și disprețul de sine.

Protagonistul este de o sinceritate tăioasă și pulsândă. Acesta este condus de credință că „omului îi place să–și cântareasca numai amărăciunea, iar fericirea nu și-o cântarește”. De asemenea, el este inteligent și profund atins de darul filosofiei. Dar, în același timp e egoist și cu reale dificultăți de socializare. Are un simț aparte al realității și intră în dedesupturile oricărui gând, neadmițând autoamăgirea sau vreo autoiertare. Se macină în gânduri și preconcepții personale.

Însemnări din subterană este structurat în două părți – „Subterana” și „Pornind de la lapoviță”. Fiecare dintre ele fiind considerate capodopere din opera lui Dostoevski.

Distribuie articolul: