Atunci când cuplul nu are copii și nu are bunuri comune desfacerea căsătoriei se face la Oficiul Stării Civile, fără implicarea instanței de judecată. Dacă soții au cel puțin un copil sau proprietăți de împărțit intervin judecătorii. Instanța decide cu cine rămâne copilul, îi stabilește locul de trai la unul dintre părinți.

Cel mai trist este că, de cele mai multe ori, părinții uită că s-au iubit cândva, uită că au fost prieteni. De cele mai dese ori soțul începe efectiv să se războiască, folosind ca armă chiar copilul. Face tot ce îi stă în puteri ca fiul sau fiica să rămână cu el, deși poate nu își dorește foarte mult acest lucru. Asta, doar ca să îi facă dureros mamei.

 

 

„Când copilul este mic, alăptat la sân sau are vârsta de  până la 5 ani, de regulă instanțele de judecată fără să stea mult pe gânduri decid că mama va locui împreună cu copilul. Decizia poate fi alta dacă mama e neglijentă. Când copilul este mai mare de 10 ani și poate fi adus în instanța de judecată ca să fie întrebat cu cine vrea să rămână, începe tactica de cumpărare deseori de către tatăl copilului. Recent, într-o instanță de judecată am văzut  o cerere reconvențională la care erau anexate de tată poze din weekend, la teatru, noaptea muzeelor. Faptul că mămica în fiecare dimineața îl asigură pe copil cu mic dejun, îl îmbracă, îl duce la școală, îndeplinește rutina fără de care niciun copil nu crește nu este reflectat în dosar. În schimb, devine important că tatăl, în weekend, petrece timp cu copilul. E dificil mai ales pentru femei din punct de vedere emoțional. Indiferent de complicații, ținem piept la ele, legea nu favorizează pe mama sau tata. Graficul de întrevederi se stabilește de către Direcția de Protecție a Copilului cu titlul de recomandare”, ne-a explicat avocata Doina Ioana Străisteanu.

 

Foto: captură video

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: