Chiar dacă nivelul calității studiilor scade de la an la an, numărul studenților înrolați rămâne la un nivel relativ înalt, afirmă Nicoleta Onofrei, economista și candidata titlului de Doctor în Economie în cadrul ASE București. Doar în anul de studii 2019-2020 numărul de studenți din cele 27 de instituții de învățământ superior din țară a fost de 56,8 mii de persoane, dintre care 84% s-au înregistrat în cele 19 instituții de învățământ superior de stat. Cât ține de costul studiilor din Moldova și cel din alte state, acesta diferă de la universitate la alta. În unele instituții costul studiilor este extrem de scump, iar în alte state studiile sunt achitate de stat însă decizia asupra lor este externalizată.

„Deși este cunoscut și recunoscut faptul că studiile superioare din Moldova nu îți oferă multe perspective de viitor, totuși tendința tinerilor de a se înscrie la universitate după absolvirea liceului se menține la un nivel înalt. Costul redus al studiilor combinat cu beneficiile oferite de instituțiile de învățământ atrage oameni întâmplători în universități”, menționează Nicoleta Onofrei, în cadrul unei analize publicată la rubrica „Contributori AGORA”.

În 2019, din totalul de 47,7 mii de studenți înrolați în învățământul superior 20.754 (43,5%) au beneficiat de finanțare bugetară, iar 26.991 (56,5%) au învățat în bază de contract. În așa fel, aproape jumătate dintre absolvenți au obținut diplome de studii superioare fără a investi un leu în studii. Cealaltă jumătate care a achitat studiile au plătit contracte care se ridică în mediu la 7-9 mii de lei anual, ceea ce ar constitui per total 21-27 de mii de lei.

Costul unui an de studii la câteva universități din SUA

Doar pentru comparație menționăm că un an de studii la o universitate de rang mediu în SUA (tip State University, Pennsylvania State Uni, Rutgers Uni, Colorado State Uni) valorează 35-40 de mii de dolari/an iar la una de rang mai înalt (tip VIP League Princeton, Harward, NYU) la 55-70 de mii de dolari/an ceea ce ar însemna peste 100 -160 de mii de dolari achitați exclusiv pentru studii. Această sumă nu include costurile de cazare, masă, cărți sau de echipament special necesar pentru studii.

În cazul sistemului educațional american alegerea universității este un proiect de viață. Costul studiilor este extrem de scump, implică o selecție riguroasă iar finalizarea studiilor nu este nici pe departe asigurată întrucât o bună parte din studenți sunt excluși pentru reușita academică joasă. Decizia de urmare a studiilor universitare implică sau economii de zeci de ani făcute de părinți sau contractarea de către studenți a creditelor de la bancă care vor fi achitate în următorii 20-25 de ani.

În cazul sistemului German, studiile sunt achitate de stat însă decizia asupra lor este externalizată. Tinerii își pot influența viitorul academic doar după ce trec prin traseul decizional planificat de instructorii din gimnaziu și liceu, care decid în baza rezultatelor școlare care va fi traiectoria academică a elevului. În așa fel viitorul tinerilor este decis încă din școală. Comparând aceste două cazuri cu sistemul de învățământ universitar din Moldova înțelegem că acesta este ratat din start.

„Nu cunoștințe ci documente”

Studiile cu frecvență redusă adică FF, care mai des sunt descifrate în glumă de profesori ca FĂRĂ FOLOS au constituit 36% în anul 2019/2020. La finalizarea acestor studii tinerii mai degrabă sunt certificați pentru cunoașterea amplasării spațiilor administrative cum sunt contabilitatea firmei, cabinetele șefilor de studii, al rectorului și altele întrucât ei mai des sunt acolo decât în clasele de curs. Prin urmare costul mic al studiilor aduce din start în sistemul de învățământ superior multă lume care intră nu pentru cunoștințe ci pentru documente.

Este cumva penibil când la admitere accentul încetează să se mai pună pe studii de calitate dar se insistă pe cumulul beneficiilor laterale precum ar fi viteza de internet sau oferta de cazare în cămin. Aceste beneficii și facilități sprijină într-o mare măsură procesul de învățământ, dar nu pot înlocui nicidecum resursele umane atât de necesare sistemului, atât profesori cât și studenți, pentru că numai de aceștia depinde în final calitatea studiilor.