Monstrul albastru de pluș este cea mai recentă nebunie întâlnită tot mai frecvent în rândul copiilor mici. O ocupație care ia amploare foarte dinamic și aduce controverse în rândul specialiștilor, dar și a părinților. S-ar putea să vă întrebați: de ce este Huggy Wuggy atât de popular? Și ce trebuie să cunoașteți despre el? Am discutat cu Dr. Ecaterina Moga, Psihologă & Coach, care a împărtășit poziția sa în calitate de specialist atât în psihologie, cât și în educație, dar nu în ultimul rând în rolul de părinte a trei copii, semenii cărora sunt pasionați și înfricoșați de acești monstruleți.

„Fiind în Marea Britanie de mai bine de un an și jumătate, sigur că mi-au atras atenția părinții care achiziționau aceste jucării pentru copii lor, dar m-a șocat mimica picilor ce în însoțeau la cumpărături și primeau în dar această jucărie. Ce am constatat eu la prima vedere? Niște părinți nedumeriți care fac o achiziție pentru copiii lor, o achiziție care e în trend. Niște fețe de micuți care îmbinau mai mult groaza decât satisfacția de a fi primit jucăria râvnită. Mie personal, ca matur, mi-a stârnit o stare de antipatie. Ce am văzut ca și specialist: o minunăție cu efect halucinant de hipnotizare, care induce o stare de frică conștientă cu toate oportunitățile focalizării în subconștient”, a spus Ecaterina Moga.

Ce este Huggy Wuggy?

„Huggy Wuggy este antagonistul capitolului 1 al jocului video de groază Poppy Playtime, conceput de jocurile MOB. Poppy Playtime este disponibil pe computerele Windows, așa că copiii îl instalează pe computerul lor de acasă. Câteva lucruri despre joc de pe platforma de descărcare a jocurilor Steam: este o creatură albastră uriașă, înfiorătoare, cu ochi bombați, buze roșii largi și membre lungi. Începând ca o jucărie de pluș albastră care vrea doar să se îmbrățișeze, Huggy Wuggy le apare pentru prima dată copiilor ca un personaj static care stă nemișcat. Pe măsură ce jocul progresează, Huggy Wuggy dispare de pe soclu și se transformă rapid într-un monstru criminal cu 9 picioare, dezvăluind șiruri de dinți ascuțiți în timp ce îl urmărește pe jucător prin gurile de ventilație ale fabricii de jucării abandonate unde a fost creat”, adaugă ea.

Nu vorbește, dar se aude râzând în joc. În schimb, te urmărește activ în timp ce încerci să termini jocul. Apare în întuneric în mod neașteptat pentru a încerca să te prindă. Trebuie să rămâi în viață în această aventură de groază/puzzle. Încearcă să supraviețuiești jucăriilor răzbunătoare care te așteaptă în fabrica de jucării abandonată. Explorează misterioasa unitate și nu te lasă prins…

„Unii specialiști folosesc diverse abordări explicând că această jucărie antistres este o modalitate de a confrunta frică, iar aceste argumente sunt ușor acceptate de mulți părinți, spre regret. Întrebarea mea este: cum confrunți frica atunci când abilitățile unei gândiri critice nu sunt dezvoltate la această vârstă? Absurd!  Nu putem ignora particularitățile de vârstă, procesele psihice și fiziologicele prin care trecem pas cu pas în procesul dezvoltării. Când recitesc această descriere a specificului și conținutului jocului respectiv, mă gândesc la greutatea informațiilor care atacă creierul unui preșcolar, sau școlar de vârstă mică. E vorba de o informație pe care o vizualizează și o dezvoltă prin imaginația sa, o interiorizează și o depozitează în subconștientul său”, menționează psihologa.

Informații ce formează noi metacogniții ce îl urmăresc pe copil în procesul de dezvoltare, inhibându-l și distorsionându-i concepția despre lume și viață, prin două moduri, atenționează psihologa:

„Părinții care acceptă să îi ofere un obiect monstru care îi produce starea de frică, ceea ce în dinamică va conduce la dezvoltarea unui conflict intern legat de perceperea siguranței oferite de părintele care este adultul în care el are încredere. Perceperea greșită a confruntării fricii. Când se va confrunta cu gândurile sau lucrurile ce îi provoacă frica, el va căuta să repete tiparele însușite, am nevoie să iau cu mine obiectul ce îmi provoacă frica, ca să pot face față stresului, fapt ce va conduce la comportamente deviante la adolescență”.

Autoaprecierea rezultă din concepția individului despre lume şi viață, care se formează în urma cuantumului cognitiv acumulat şi a experienței de viață a persoanei, a sinelui, aceasta fiind baza de formare a conceptului de Eu. Imaginea de sine se prezintă ca un sistem de autoevaluare, ea desemnând perceperea omului de către sine însuși. Astfel, imaginea de sine reprezintă o sumă a concepțiilor, a gândurilor și a sentimentelor pe care le are omul despre sine, având trei componente de bază: ceea ce cred despre mine însumi; ceea ce consider că alții cred despre mine; ceea ce înțeleg ca și „ideal”.

„Astfel, această confruntare cu pericolul imaginar, transpus în figura reală, se va reflecta în conținutul conștiinței de sine, afectând formarea unui sistem de elemente cognitive, afective și comportamentale, nu un sistem de montaje obișnuite, deoarece ea este întotdeauna individuală și specifică. Valorile și principiile pe care le transmitem copiilor noștri influențează caracterul lor, iar caracterul este esențial în dezvoltarea personalității”.

Cercetările în domeniul educației au demonstrat că există 3 atribute esențiale cu impact asupra succesului copilului: caracterul, creativitatea și curiozitatea. Când acestea sunt influențate de factori distructivi, acestea formează în adolescență și tinerețe persoane inadaptabile unui mediu competitiv: lipsa de integrare, deficit de atenție, anxietate și depresie, comportamente disfuncționale etc. Imaginați-vă doar pe moment un caracter distorsionat, o creativitate toxică cu elemente negative persistente și o curiozitate nesănătoasă.

„Ați vrea ca cel mai prețios dar al Dumneavoastră, COPILUL, să le aibă ca și moștenire?

Ceea ce seamănă omul, aceea va culege. Nu în zadar se spune că gândurile se materializează prin cuvinte, iar cuvintele prin fapte.

Efectele negative a unor astfel de confruntări:

  • Sporirea stărilor de anxietate;
  • Dezechilibrul emoțional;
  • Dezvoltarea comportamentelor compulsiv opsesive;
  • Neîncrederea în sine;
  • Relații dezechilibrate cu semenii de aceeași vârstă;
  • Răzvrătirea în adolescență.

Sugestii pentru părinți:

Este important cu ce hrănim mintea și imaginația copiilor noștri, s-o facem cu lucruri de CALITATE SUPERIOARĂ. Alegeți înțelept jucăriile, poveștile, desenele animate care influențează dezvoltarea cognitivă a copilului Dumneavoastră.

E necesară focalizarea pe lucrurile pozitive și confruntarea cu realitatea, prin prisma principiilor și valorilor morale. VALORILE NOASTRE sunt temeliile ce îi ajută să aibă rădăcini sănătoase și aripi zvelte, pentru a reuși.

Când nu sunt sigură de ceea ce oferă piața, mă documentez privitor la consecințe. Nu susțin trenduri care nu corespund convingerii mele educaționale, în detrimentul sănătății mentale ale copilului meu.

Iubiți-vă și protejați-vă copiii, sunt cel mai de preț DAR pe care îl avem.

Acest prototip de jocuri îi determină pe copii să trăiască în lumea lor virtuală, ignorând realitatea. Acest lucru devine foarte periculos de la punctul de dependență la acțiunea de implementare violentă a unor fapte în viața reală, fără a-și asuma responsabilitatea, sau a vedea un anumit risc”.

Distribuie articolul: