Frumoasa actriţă de-abia se întorsese de la internat, când mama ei, Gerda, a fost nevoită să-l împuşte pe soţul ei, Charles. Acesta le abuza şi le ameninţa pe amândouă cu pistolul, de-abia mai ţinându-se pe picioare de beat ce era.

Charlize avea doar 15 ani când a văzut-o pe mama ei apăsând trăgaciul şi omorându-l pe tatăl ei chiar în faţa ei.

Autorităţile sud-africane nu au învinuit-o pe Gerda pentru crima comisă, având în vedere că au catalogat-o ca legitimă apărare, iar mama şi fiica au reuşit să treacă peste experienţa traumatizantă şi să rămână foarte apropiate după uciderea lui Charles, notează okmagazine.ro.

Dar până să se împace cu gândul că viaţa lor poate fi bună odată ce abuzatorul lor dispăruse, femeile au fost nevoite să accepte realitatea deloc liniştitoare în care trăiau.

„Pur şi simplu, mă prefăceam că nu s-a întâmplat întreaga nebunie. N-am vorbit nimănui despre asta, nu voiam să spun cuiva ce se întâmplase. Dacă mă întreba cineva, îi spuneam că tatăl meu a murit într-un accident auto. Cine ar vrea să spună adevărul în cazul meu? Nimeni nu-şi doreşte să vorbească despre mama care l-a omorât pe tata”, a declarat actriţa după numeroşi ani de tăcere.

O parte din motivul pentru care Theron nu voia să divulge adevărul e posibila reacţie a celor din jur. „Oamenii nu ştiu cum se reacţioneze la aşa ceva. Iar eu nu voiam să mă simt ca o victimă. M-a măcinat mult acest lucru, asta până să ajung să mă vindec făcând terapie”, a continuat aceasta.

Însă mersul la psiholog n-a fost deloc un proces uşor de traversat, chiar dacă actriţa a început şedinţele de terapie când avea aproape 30 de ani. Şi, contrar părerii generale, nu incidentul în sine a traumatizat-o pe actriţă cel mai mult: „După cum începeam să-mi dau seama, eram destul de împăcată cu moartea tatălui.”

Ceea ce îi provoca ei coşmaruri noapte de noapte era faptul că crescuse cu un părinte atât de imprevizibil precum tatăl ei: „Cel mai mult m-a afectat tot ceea ce se întâmplase în copilăria mea, adică faptul că crescusem în casă cu un alcoolic şi că mă trezeam dimineţile fără să ştiu ce avea să se întâmple în ziua aceea. Zilele mele depindeau de el complet, iar el se schimba în funcţie de alegerea pe care o făcea în acea zi – va bea sau nu.”

Pe mama ei n-a blamat-o nicio secundă pentru uciderea tatălui ei, dimpotrivă, i-a fost recunoscătoare că i-a sărit în ajutor şi i-a curmat, într-un final, suferinţa: „Am o mamă incredibilă! Ea este cea care mă inspiră cel mai mult. Filosofia ei de viaţă a fost: E îngrozitor ce s-a întâmplat. Acceptă faptul că e îngrozitor şi mergi mai departe făcând o alegere – să te definească, pentru tot restul vieţii, ceea ce s-a întâmplat sau nu. Tu alegi – te vei îneca sau vei supravieţui, vei înota până la mal? La asta s-a redus totul.”

SURSA

Foto: Google.com

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: