Valeria Negru este o tânără talentată de la noi, care s-a îndrăgostit de SUA. A fost peste ocean pe când era studentă și revenită acasă și-a dat seama că vrea să se reîntoarcă. Acum Valeria trăiește visul american și surprinde cele mai frumoase peisaje de acolo cu aparatul său de fotografiat. Moldoveanca este o norocoasă, care a reușit să își ia și pasiunea cu ea într-o altă țară. 

Am provocat-o pe Valeria să ne povestească cum este viața în SUA și dacă visul american chiar există.

Valeria povestește-ne în primul rând cum ai ajuns în America și cu ce te ocupi acolo?

Cu avionul (râde)

De fapt, e o istorie mult mai lungă decât aș putea reda aici, dar încerc să o fac în câteva cuvinte. În 2016, după 4 luni de Work&Travel mulți prieteni încercau să mă convingă să rămân în State, motivând prin minimum de posibilități de a reveni. Eu, însă, eram convinsă încă de pe atunci, că atâta timp cât îți dorești, totul, dar absolut totul este realizabil și mi-am promis că mă întorc. Deci, am finalizat studiile în cadrul Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, am și lucrat în domeniu pentru împlinirea sufletească a mea și a celor dragi, probabil. Dar simțeam că vreau mai mult. A urmat și o despărțire dureroasă, ce m-a motivat și mai mult spre o evadare.

Așa am aplicat la un program de stagiere în SUA și tot așa m-am trezit pe o insuliță în apropiere de Miami, statul Florida. Nu am visat niciodată să trăiesc pe o insulă, să stau la plajă în plină iarnă, să lucrez într-o permanentă vacanță, să alerg dimineața (uram acasă), să privesc zilnic oceanul, să meditez, să mă caut, să mă găsesc, să fac lecții de înot (încă mai am frica de apă 😀), să trăiesc într-o cameră cu 2 paturi cu etaje, să învăț să nu mai reacționez la mulțimea de șopârle, ce uneori și în casă pofteau, să învăț să gătesc zeamă, răcituri, să merg la pescuit pe timp de furtună în largul oceanului, să mă distrez cum numai în Miami s-ar fi putut și lista continuă la nesfârșit…, dar viața știe să ne surprindă, nouă nu ne rămâne decât să-i acceptăm provocările și să le trăim cu zâmbet.

Este un concept mărit „Visul american” sau el chiar există?

„Visul American” – mă amuză, pe alocuri chiar mă deranjează această sintagmă inventată în mare parte de cei care nu fac nimic altceva decât să viseze de acasă, admirând fotografiile cu hashtag #usa, #americandream, etc. Ei bine, de ce să nu încerci să-l trăiești chiar tu, tot tu să decizi după dacă el există cu adevărat. Eu nu îl recunosc ca pe un vis, mai degrabă ca pe o asumare. Da, e adevărat, America e continentul cu extraordinar de multe oportunități, dar nu e atât de ușor cum pare cel mai des celor de acasă. Visul American pentru mine e echivalent cu putere, rezistență, răbdare, sacrificii, muncă, scopuri și pozitivism.

Mulți din cei care pleacă nu își i-au cu ei profesia tu ești norocoasă și te ocupi și acolo de fotografie. Cum ți-a reușit?

Știi, odată cu multiplele momente din viața mea, inspirația-mi fu în hibernare cumva o bună perioadă de timp, săptămâni la rând nu aveam dorința să deschid laptop-ul, să-mi scriu gândurile, sutele de istorii trăite, deși le am salvate acolo, pe suflet și dacă nu le scriu pe blog, atunci, cândva-și vor vedea lumina poate chiar într-un roman cu multiple volume. Așa și foto aparatul stătea aproape neatins, deși sună straniu, până într-o zi când lucrările mele au încântat colegii, managerii minunatului hotel în care lucram, în calitate de recepționistă. Așa am ajuns să fac fotografii pentru unul dintre cele mai frumoase hoteluri din Florida Keys: Cheeca Lodge and Spa. Apoi am mers la evenimente în Miami, am lucrat chiar cu fotografi americani, dar din impresiile personale, mai au multe de învățat de la noi (deloc modestă, dar realistă :D) Azi, fotografia joacă un rol mai mult decât important în viața mea. Ea mă ajută constant să cunosc atâta lume minunată, ea m-a dus în Seattle, New York, Chicago și mai urmează multe alte destinații, unde încerc să realizez și proiectul personal: „În ia moldovenească oriunde ești acasă.”. La moment sunt în Chicago și profit la maxim de frumusețea acestui oraș. Zilele trecute am realizat un proiect foto în unul din metrouri. A fost tare special. Apoi aștept cu nerăbdare câteva evenimente fashion unde urmează să fiu fotograf, admirând și interacționând cu designeri internaționali și alți oameni minunați. Ah, da, cea mai impresionantă sesiune foto realizată până acum rămâne a fi, cea pentru Nick Madigan, un jurnalist al ziarului New York Times și soția lui, care se filmează în ,,Friends”. Urmăriți-mă, căci urmează multe surprize din partea mea. 😉

 

Care este cea mai mare diferență dintre oamenii de acolo și cei de aici? (și cum te tratează americanii fiind străină)

Și aici, ca și acasă, toți suntem oameni.

Mie mereu îmi place să văd doar frumosul când vine vorba atât de experiențe, cât și oameni, or, anume eu să fiu atât de norocoasă la oameni buni și de calitate în jurul meu?!
Ce ține de comportamentul lor față de străini, mi-aș dori să putem și noi la fel, în Moldova: să zâmbim mai des ( deși uneori vădit fals, chiar și așa îți face ziua mai bună), să nu râdem sub mustăți la accentul deranjant, ba chiar să-l complementăm, să fim răbdători, să ajutăm necondiționat, și da, să nu mai privim de jos în sus persoana la intrarea în mall.

Cât de tare îți este dor de casă și ce îți lipsește acolo?

Ah, el, dorul…. Relațiile mele cu el nu sunt deloc bune. Deși cu câteva luni în urmă am fost în vacanță în Moldova, dorul față de familie, de oamenii mei, este la cote maxime. Anume ei îmi lipsesc aici. Altceva? Aah da, o fi și mâncarea.

Cât de mult ți s-a schimbat nivelul de viață de când ești în SUA?

Nivelul de viață? Hmm, sună interesant și da, am auzit și această frază deseori cu referire la cei din SUA. Dar dacă vă zic că au fost momente în care în contul bancar aveai doar 20$? Chirie, alimente, taxe, etc,… nu e deloc ieftin să trăiești chiar și în America, dar eu nu sunt aici pentru nivel de trai, nu sunt aici pentru bani. Sunt în America pentru că aici trebuie să fiu, să lupt pentru eu cea de mâine, pentru scopurile mele. Și știți, chiar de voi greși pe alocuri, va fi greșeala mea și o voi trăi pe ea, nu frica cuiva.

Deci, lăsați-vă fricile, stările de confort și trăiți-vă visele!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: