I-am descoperit creațiile foto pe pagina personală. Mi-au atras privirea atât creațiile pe care le realizează manual, cât și fotografiile în care apare atâta bucurie și gingășie. Mihaela Cazac a lăsat la un moment dat pedagogia universitară pentru fotografie, descoperindu-și talentul de a crea amintiri. Fotografia de familie este feblețea ei, în toate momentele sale, iar recuzita pentru imaginile cu micii eroi din poze este creată, de cele mai multe ori, chiar de ea.

Mihaela, cum ai descoperit fotografia și cum ai evoluat în această artă?

Am început să descopăr bazele artei fotografice pe când eram în clasa a VII, frecventând un cerc de fotografie. Cu trecerea timpului m-am dedicate profesiei de bază, predând discipline de specialitate la facultatea Textile și Poligrafie a UTM. Însă în timp pasiunea mea pentru această artă vizuală m-a făcut să-mi doresc s-o posed la un nivel profesional și, din 2012, am făcut două nivele de școală fotografică aici în Chișinău, după care au urmat workshop-uri și multă autoinstruire.

De ce ai ales anume fotografia de familie, ce te atrage la copii, la graviduțe?

Probabil ca și oricine, care e la început de cale într-o artă, inițial fotografiam totul: peisaje, oameni, natură moartă, evenimente și mult timp am fost în căutare de acel  domeniu „al meu”… Ca până într-un final, să conștientizez că vreau să fiu în preajma copiilor! Dorindu-mi o continuitate de evenimente, stări și emoții, am început a fotografia cele mai importante și frumoase evenimente din viața unei familii: începând cu minunata perioadă a sarcinii, irepetabilele zile în care ții în brațe nou-născutul,  momentul plin de taină al încreștinării, după care urmează prima aniversare și multe altele….

 

Ce abilități ai dezvoltat cu timpul, de ce abilități are nevoie un fotograf de copii/familie?

Clar că abilitățile profesionale sunt în prim plan…În arta fotografică, ca și în oricare alta, ai un univers întreg pentru dezvoltare și contează în fiecare zi să fii mai bun că ieri… Dacă vrei să fii cu adevărat bun în ceea ce faci ai de explorat coloristică, compoziție, programele destinate procesării fotografiei, dar nu și în ultimul rând artă comunicării și psihologia comportamentului copiilor de orice vârste și toate astea însoțite de multă multă răbdare!

 

Pentru fotografia de familie e nevoie de foarte multe atribute… de unde le iei?

E o temă „dureroasă” atât pentru fotografi de familie cât și pentru consumatorii de servicii foto. De multe ori ridic această întrebare în postări. Nu pot spune că am multă recuzită, însă destulă pentru a satisface minimul necesar. Ea s-a acumulat în timp, iar ce ține de vestimentație, o confecționez și singură, grație specialității de bază. Croșeta și andrelele îmi vin în ajutor la crearea accesoriilor pentru copii. Dar, eu sunt adepta fotografiei minimaliste în care eroul principal este femeia însărcinată, copilul sau emoția, iar cea mai frumoasă și distinsă recuzită pentru mine este NATURA!

 

Cum vin ideile, cum încerci sa faci ceea ce nu s-a mai realizat, inedit sau deosebit?

Pentru mine este foarte important să dau viață propriilor idei și fantezii… Și atunci eu caut protagonist și organizez ședințe foto „de suflet”, așa le numesc eu. Ideile vin din stări, picture, locații care inspiră sau chiar lucruri. Aceste ședințe sunt revelația mea, prin ele mă deschid, dar e și o posibilitate să arăt ce mai pot crea și să îndemn oamenii să își dorească și ei ceva diferit…

Acum în pandemie, nu regreți că ai ales calea fotografiei? De ce?

Regretele nu-și au rostul atunci când faci ceea ce-ți place cu adevărat. De un singur lucru îmi pare rău, că fotografia profesională a intrat târziu, consider eu, în viața mea, dar aceasta e dovada că niciodată nu e târziu să înveți lucruri noi și să-ți adaugi la pasiunile existente încă una. Ce ține de pandemie, pot să zic un singur lucru: familii se formează, femeile continuă să rămână însărcinate și cel mai principal se nasc copii… Așa că VIAȚA CONTINUĂ!

De ce investiții are nevoie un fotograf?

Fotografia e o artă, care pe parcurs sau te lasă indiferent sau te prinde în mreje și atunci e pentru toată viața. Investițiile nu sunt deloc mici, dar pe parcurs îți faci priorități, vinzi, schimbi și rămâi cu setul minim necesar genului de fotografie care l-ai ales.

 

Ce le-ai spune/transmite tinerilor pasionați de fotografie?

Să-și urmeze pornirile, cel puțin măcar să le dea viață, să fotografieze mult, în fiecare zi, orice! Să încerce să vadă lucrurile din alt unghi, din altă perspectivă, să studieze în fiecare zi ceva nou. Să nu ezite să copie lucrări care inspiră, aducând ceva propriu în ele. Să privească mereu un content vizual frumos pentru inspirație. Și să nu uite, că orice gen de fotografie ar alege la final, noi, fotografii oprim clipă că niște magicieni și creăm amintiri pentru viitor!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: