Satul Vărăncău din raionul Soroca este atestat la data de 26 ianuarie 1607 cu denumirea Voroncăuți. În localitate este un monument al celor 32 de localnici care au căzut în primul război mondial. Sat mare și pitoresc, mai jos de Soroca, între satele Nimereuca și Slobozia-Vărăncău, această localitate are o rețea largă de șosele, este o regiune de câmpie și mici coline, cu livezi și legumării bogate.

Aici, râul Nistru face o curbă, care cuprinde și protejează de vânturile răsăritene așezările Vărăncău, Cerlina, Nimereuca (r-nul Soroca) și Zăluceni (r-nul Fălești). Peste râu se află satele transnistrene Hrușca și Cuzmin, cu un pod plutitor pe Nistru.


Savanții au efectuat în regiune săpături arheologice repetate ca să concluzioneze că:

Aici, la Vărăncău, pe malul Nistrului, specialiștii au descoeprit urmele a trei sate din epoci istorice diferite. Primul sat s-a format în anii 3500-3000 î. Hr. Satul a fost mistuit de pe foc, pe vatra lui fiind atestate urme de case arse, grămezi de lut ars cu amprente de nuiele și diferite obiecte din eneolitic, epoca aramei și pietrei (mileniile IV-III î. Hr.). Prin anii 1400-1300 î. Hr., aici s-au format alte două sate. Pe locul unuia din ele au fost atestate pete și movile de cenușă, diferite obiecte și unelte din cremene, din oase de animale, din aramă și bronz, vase de argilă, toate datând din epoca bronzului (sec. XIV-XII î. Hr.).Moșia Voroncăuți, pe care apăruse actualul sat, ființatt încă în 1504, aflată în posesia lui Dumitrașco Fulger și a fraților Hrincovici pe timpul domniei voievodatului Bogdan al III-lea. Dar siliștea și-a făcut apariția în documentele scrise un secol mai târziu, la 20 ianuarie 1607, pe timpul lui Simion Movilă.

Unii istorici au scris că Vărăncăul din ținutul Sorocii ar fi fost atestat în leatul 1580, alții – în 1588. Publicistul Vasile Trofăilă, autorul monografiei „Raionul Soroca” (chișinău, 2006), bizuindu-se pe Catalogul documentelor moldoveneștti din Arhiva istorică centrală a satului (Supliment 1, București, 1975), menționează: „Sate cu nume similare au mai existat, fapt care a condus la unele confuzii printre cercetători. Vărăncăul Sorocii, inițial denumit Voroncăuți, a fost confundat cu Voronoviții, sat din fostul ținut Suceava”.
Primul document autentic referitor la Vărăncăul Sorocii e o carte domnească de la Simion Movilă voievod, datată cu 26 ianuarie 1607, prin care domnul întărește „lui Grigore, mare vătaf, a treia parte din partea de sus a s. Ecușeni, cu loc de moară, în schimbul părții sale din Voroncăuți, ținutul Soroca, pentru care a avut până cu Tudosia din Voroncăuți, jupâneasa lui Gorce Udrea”. În anul 1617 satul Voroncăuți pe Nistru deveni proprietatea marelui vornic Nestor Ureche, iar în 1628 a trecut în posesia lui Ionașco Hrincovici.

În anul 1765 o parte din moșia satului Vărăncău era făcută danie mănăstirii Golia din Iași, transmisă mai apoi în posesia Mănăstirii Vatoped de pe Sfântul Munte Atos din Grecia.
Satul Vărăncău în 1835 număra 83 de familii de țărani (238 bărbați și 210 femei). Pe râul Nistru circulau vaporașe, din portul fluvial Vărăncău în 1862 au fost transportate la Odesa 17500 de puduri de cereale. După ce moșia mănăstirească a trecut în proprietatea Imperiului Rus, țăranii de aici au început să cultive tutun.


Recensământul general din 1897 a constatat în satul Vărăncăul Vechi din jud. Soroca 1034 de sufelte umane (534 de bărbați și 500 de femei), ortodocși fiin 998.
În Primul Război Mondial, satul a pierdutt 32 de bărbați înscriși pe o tablă de granit la monumenttul din cimitir. În Sfatul Țării băștinașii l-au avut deputat pe Dimitrie Groapă, fiul dascălului Gheorghe Groapă, care în 1918 a votat unirea Basarabiei cu neamul. În urma deprotărilor stalinistie, au ridicat din Vărăncău în regiunea siberiană Kurgan 39 de chaiburi. Lăsând satul fără cei mai buni gospodari, în Vărăncău au fost create două kolhozuri.

Din Vărăncăul nistrean a intrat în literatura mare talentata publicistă Galina Furdui, născută pe 21 iunie 1946. Din Vărăncău e și actorul de teatru și cinema Gheorghe Pârlea (1944-2017), Artist Emerit, decorat cu ordinul „Gloria Muncii”.

Alte personalități marcante sunt: Boris Isac, profesor de pictură la Florești, cu pânze, cu pânze expuse la epxozițiile din Chișinău și de peste hotare; Vasile Isac, profesor de isotrie, Ion I. Panici, inventator talentat în domeniul medicinei.

 

Sursa informației este Localitățile Republicii Moldova, vol. 15. Volumul a apărut la Chişinău, Fundaţia „Draghiştea” în anul 2017. Volumul are 664 pagini și ilustrații.

Sursa fotografiilor: Roman Friptuleac și Ludmila Talmazan.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: