A fost lovită de soartă încă din copilărie. Părinții ei au divorțat, iar mama a decis să o lase la bunici și să plece cu fiul mai mic într-un alt oraș. Crescând, și-a întâlnit iubirea vieții, s-a căsătorit și a născut o fetiță perfect sănătoasă. Când viața părea să fie perfectă, a aflat că singurul ei copil are cancer. Aceasta este povestea unei tinere moldovence, Dorina, care, în cadrul unui monolog la Dorin Galben, a relatat cum întreaga țară s-a mobilizat pentru a ajuta familia să plătească tratamentul costisitor în Turcia, scrie UNIMEDIA.

„Mă numesc Dorina Cara, am 25 de ani, sunt din Ungheni, dar locuiesc în Chișinău la moment. Am o fetiță Amelia, pe care, probabil o știe o țară întreagă. Fetița mea a fost diagnosticată cu leucemie, dar pentru ea s-a mobilizat o țară întreagă și noi am reușit să o salvăm. Am trecut printr-un adevărat calvar și eu, și familia, dar acum ea este bine și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu”. Astfel și-a început istoria mama Ameliei, fetița pentru care s-a mobilizat toată Moldova.

Tânăra a recunoscut că a fost pusă la grele încercări încă din copilărie: „De mică am locuit cu buneii mei, care m-au crescut. Ei sunt părinții mei, la moment. Când aveam 3 ani, părinții mei au divorțat. Aveam un frate mai mic cu 2 anișori și eu am rămas la bunei, iar mama cu fratele mai mic au plecat în orașul Orhei, unde și-au continuat viața. Bunica a vrut ca mamei să îi fie mai ușor, să-l poată crește pe frățiorul meu”.

Următoarea lovitură a sorții a fost și mai grea pentru ea: „Momentul care m-a marcat cel mai mult în viață este faptul că mama și fratele meu au dispărut fără urmă, în 2008. La 28 martie ne-a sunat stăpâna casei pe care o arenda mama și ne-a anunțat că mama și fratele nu mai sunt de 3 zile. De atunci i-am căutat peste tot, ne-am adresat și la Poliție. Bunica a fost chiar și la Jdi menea – emisiunea era și în Moldova. Sunt deja 16 ani de când eu nu mai știu nimic despre mama și fratele meu. Tata s-a recăsătorit și nu mai știu nimic de familia mea”.

Dorina a absolvit Colegiul Politehnic din Chișinău, iar în timpul studiilor, l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină soț: „L-am văzut o singură dată. La ziua mea mi-a scris „La mulți ani”, am răspuns cu un simplu mulțumesc, iar la ziua lui de naștere anul viitor l-am felicitat eu”.

Așa a început povestea lor de dragoste: „El era mereu în Marea Britanie, venea acasă pe câteva săptămâni. La un moment dat am decis să fim toată viața împreună și ne-am căsătorit, apoi ne-am stabilit în Marea Britanie”.

La scurt timp după ce au plecat din Moldova, cuplul a aflat că va avea un copil: „Am rămas însărcinată. Am monitorizat sarcina în orașul unde locuiam și pe tot parcursul sarcinii administram Aspirina, pentru că medicii spuneau că fetiței mele nu îi ajungea aer în placentă. Am născut-o ușor, doar că mi-a fost administrată epidurală și la un moment dat, Amelia se sufoca. Când a început nașterea, m-am pomenit cu o echipă de medici în jurul meu, iar eu nu înțelegeam nimic. Au tras-o cu pompa aia specială de cap, au verificat-o, i-au pus toate vaccinurile și a fost totul bine. Experiența mea a fost una foarte bună, medicii au fost foarte buni cu mine și au dat dovadă de profesionalism”.

 

Amelia creștea bine, fără probleme de sănătate, dar la un moment dat, s-a schimbat totul. Primele semne au apărut când familia a venit într-o vizită în Moldova.

„Fetița mea nu mai suporta tratamentul, se lovea cu pumnii în cap, își smulgea pielea de pe ea”

„Erau momente când Amelia nu mânca nimic absolut câte o lună întreagă. Devenise extrem de slabă. Apoi a început tratamentul cu hormonale și era foarte umflată, mâinile, capul, picioarele, totul. Era foarte dureros să o privim”, își amintește mama fetiței, cu lacrimi în ochi.

Din monologul prezentat, veți afla cum au aflat părinții Ameliei că fetița lor suferă de cancer, de ce au optat pentru tratamentul în Turcia, cum au reușit să strângă suma colosală pentru tratamentul fiicei lor și prin ce greutăți a trecut copilul lor până a învins lupta cu această boală grea.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: