Caz fără precedent în Spania. Cristina Bălănici, o moldoveancă stabilită de mai mulți ani în această țară, susține că fiul ei și alți 18 copii ar fi fost abuzați de două angajate auxiliare dintr-o grădiniță, care i-ar fi filmat în situații intime, iar imaginile ar fi fost ulterior distribuite în scopuri ilegale, scrie UNIMEDIA.

Femeia a povestit, într-un interviu cu Dorin Galben, că băiețelul ei de doar 3 ani ar fi fost victimă a acestor presupuse abuzuri chiar într-o instituție de educație, loc în care părinții ar trebui să se simtă în siguranță.

„Două ajutoare de educatoare dezbrăcau copiii și-i filmau. Video era pe piața neagră a internetului, pentru bani”

„Mă numesc Cristina Balanici, am 38 de ani, sunt născută în Glodeni, RM Moldova, momentan locuiesc în Spania. Aici, momentan, ne aflăm într-un  proces penal, din cauza că două fete – ajutoare de educatoare dezbrăcau copiii și-i filmau. Video cred că era pe piața neagră a internetului, pentru bani, cel mai probabil. Printre copiii filmați era și fiul meu, iar noi luptăm acum să le facem dreptate”.
„Simt că acolo sus, ea lucrează pentru mine, mă ajută și mă scapă de toate”

Cristina s-a născut în orașul Glodeni și a copilărit cel mai mult în satul Ustia, la bunica sa, Lidia, despre care spune că este icoana sufletului ei și pe care mereu a simțit-o aproape în clipele de cumpănă: „E omul care m-a iubit pur și simplu pentru că am existat, nu pentru că aș fi făcut ceva. Simt că acolo sus, ea lucrează pentru mine, mă ajută și mă scapă de toate. Uneori aveam impresia că nu mai am ieșire din situația, ar a doua zi, ca prin minune, se așezau toate atât de frumos și lin. E tot ea, o știu cu tot sufletul”.

„Atât de mult mi-a plăcut Spania – raiul pe pământ, nu m-am mai întors înapoi”

Tânăra a absolvit universitatea în R. Moldova, apoi a plecat în vacanță la părinți, în Spania, de unde nu a mai vrut să revină: „Până atunci nu am fost decât în Ucraina, la mare. Atât de mult mi-a plăcut Spania – raiul pe pământ, nu m-am mai întors înapoi de atunci”.

„Prima mea muncă în Spania a fost să am grijă de o bunicuță, Maria. De la ea am învățat totul”

Cristina urma să revină în Moldova, să muncească în calitate de contabilă, dar și-a găsit de lucru în Spania și a renunțat să mai plece acasă: „Prima mea muncă în Spania a fost să am grijă de o bunicuță, Maria. De la ea am învățat cum se face mâncarea, cultura lor, totul, și istorie, și cum să te comporți, a fost o doamnă de nota 10. Când urma să mă întorc acasă, nu mă puteam despărți de ea și am rămas”.

„La un moment dat, m-am mutat să locuiesc cu prietenele. Viața era mai interesantă așa”

Părinții Cristinei locuiau într-un oraș în apropiere de Barcelona: „Locuiam cu ei, dar cunoscând prietene, la un moment dat, m-am mutat să locuiesc cu ele . Viața era mai interesantă așa”.

„La propriu a trebuit să învăț să merg după atacul cerebral”

Într-o bună zi, Cristina a făcut un atac cerebral: „La propriu a trebuit să învăț să merg. Pe moment, atacul cerebral m-a lăsat cu dificultate la picioare. M-am învățat să merg din nou, cu ajutorul la niște aparate. Eu am sânge la creier, nu s-a absorbit, așa și a rămas. Un doctor m-a întrebat cum de sunt întreagă, cum de nu am rămas cu sechele. Mi-a spus că idee nu am cât de norocoasă sunt”.

„Pe lângă faptul că exterior îmi plăcea atât de mult, și mai tare îmi place sufletul lui”

La un an după atacul cerebral, tânăra și-a întâlnit viitorul soț: „L-am văzut la o petrecere de români, într-un restaurant. Era într-o mulțime de vreo 400 de oameni, el nu m-a văzut. Apoi, peste 3 luni, restaurantul a publicat fotografiile pe rețele, eu l-am găsit și i-am dat cerere de prietenie. Nu a durat niciun minut că mi-a și scris. Soțul meu are codiță, îmi plăcea la nebunie și dintre sutele de oameni el mi-a intrat pe retina ochiului atât de frumos, că mi-a rămas imprimat acolo. Pe lângă faptul că exterior îmi plăcea atât de mult, și mai tare îmi place sufletul lui. Ne potrivim sufletește, eu aveam atunci 27 de ani și el era cu 7 ani mai mare. Nu a mai fost căsătorit”.

„Când l-am anunțat pe soț că vom avea un copil, el a plâns, și e un om în toată lege”

Cuplul și-a procurat o casă, într-un sătuc la 15 minute de la Barcelona, iar peste3 luni, Cristina a aflat că este însărcinată: „Eu nu mi-am dat seama imediat, ci când aveam deja două luni de sarcină. Când l-am anunțat pe soț, el a plâns, și e un om în toată lege. Pentru el, icoana vieții lui e copilul. Atât de mult îl iubește, că parcă e a doua mamă”.

„Sarcina a fost foarte chinuitoare, aveam dureri extreme”

Sarcina a decurs greu: „A fost foarte chinuitor. În 9 luni de sarcină am făcut multe pietre la rinichi, aveam dureri extreme”.

„Când am văzut că burtica e la loc, bucurie mai mare nu a fost pe fața pământului”

Cristina a trecut și printr-o intervenție chirurgicală, care a decurs bine, deși viitoarea mamă își făcea griji mari pentru făt: „Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să pun mâna pe burtă. Când am văzut că e la loc, bucurie mai mare nu a fost pe fața pământului. I-am pus numele Rafael”.

„Copilul ne-a schimbat viața, mentalitatea, istoria. Am avut norocul ca el să ne unească și mai mult”

Tânăra mărturisește că fiul i-a schimbat radical viața: „O etapă foarte frumoasă, ne-a schimbat viața, mentalitatea, istoria. Noi am avut norocul ca el să ne unească și mai mult. E primul și unicul copil, din cauza sănătății, eu nu mai pot naște”.

„Până la 3 ani a fost o perioadă foarte frumoasă. De la 3 spre 4 ani, deja la școală, a fost mereu cu plânset”

Rafael a mers pentru prima oară la grădiniță la 2 ani: „Până la 3 ani a fost o perioadă foarte frumoasă. De la 3 spre 4 ani, în Spania nu mai e grădiniță, ci școală, așa e în sistemul spaniol. Primele două luni au fost mereu cu plânset, nu dorea, nu îi mai plăcea, cu toate că la grădiniță fusese super ok. Trebuia să-l împing în clasă și nu doar la el era așa, alți copii au avut aceeași chestie”.

„Am observat lucruri stranii la Rafael – o cremă care nu trebuia să fie în zona intimă”

Situația o punea pe gânduri pe Cristina, dar credea că așa e acomodarea: „Rafael nu îmi povestea de ce nu vrea să meargă, credeam că nu îi place. Dar într-o zi, pe grup, o mamă din grupa paralelă a dat un mesaj, precum că a văzut o chestie stranie la fetița ei în zona intimă, și că va vorbi cu directoarea. Am observat și eu lucruri stranii la Rafael – o cremă care nu trebuia să fie în zona intimă, așa mai lipicioasă, nu aveam idee de ce e acolo, mă gândeam că poate se joacă așa copiii și rămân urme. Fetița aia i-a relatat mamei sale că o altă fetiță i-ar fi pus crema. Credea că e o copilă din grupă și a vrut să transmită educatoarelor să fie mai atente, că totuși nu e ok. Când a ajuns la școală, și-a dat seama că fetița era, de fapt, ajutor de educatoare. Educatoarea de bază e de la 9:00 până la 12:30, apoi pleacă și în incinta școlii până la 15:30 e o altă firmă, care se ocupă de alimentația și odihna copiilor. Îi hrănește, îi culcă, iar copiii care nu vor să doarmă ies afară”.

„Dacă în incinta școlii nu ești protejat, unde să mai fii? Nu ne-am fi gândit vreodată”

Femeia a aflat că ajutoarele de educatoare erau două fete de 19 și 20 de ani: „Ele de fapt aplicau crema copiilor. De ce? Nu aveau dreptul să-i atingă de la jumătate în jos. Și ce cremă? Poate copilul e alergic. Și nu o cremă hidratantă, ci una lipicioasă, pe care dacă nu o speli, rămâne acolo, noi ne-am gândt că ar fi un lubrifiant. Dacă în incinta școlii nu ești protejat, unde să mai fii? Nu ne-am fi gândit vreodată”.

„Copiii au relatat că de fiecare dată când li se punea acea cremă, erau filmați”

Copiii au început să povestească detalii: „Au relatat că de fiecare dată când li se punea acea cremă, erau filmați. Camera era mereu îndreptată către ei. Crema când se aplica, micuții era mereu dezbrăcați”.

„Directoarea a chemat poliția, pentru că știa că dacă ne ducem la acele fete, nu va ieși nimic bun”

Un grup mare de părinți a mers la școală, pentru a clarifica lucrurile: „Directoarea a chemat poliția, pentru că știa că dacă ne ducem la acele fete, nu va ieși nimic bun. Polițiștii le-au scos pe cele două fete pe poarta din spate, iar directoarea s-a justificat că ea nu știa nimic, că era o altă firmă în incinta școlii și că ea va face niște protocoale. Între timp, copiii mai vorbăreți au dat detalii”.

„M-a adus în fundul iadului faptul că acești copii au început viața cu stângul”

19 familii au mers în proces judiciar: „E un proces penal mare, grav. Cel mai mult m-a adus în fundul iadului faptul că acești copii au început viața cu stângul. Ororile care li s-au întâmplat pentru ei erau ca o normalitate. Ei, fiind copii, nu știau ce e rău și ce e bine, au mers pe încrederea educatoarei. Ea ce spune, aia faci și îți pare că e ok. Erau copii care plecau acasă, dădeau pantalonii în jos și le spuneau la părinți să facă niște chestii care pentru ei erau deja o normalitate. Celor două fete le-a părut că, copiii, fiind atât de mici, nu vor povesti nimic acasă, dar la ei s-a format ca o rutină”.

„Este pornografie infantilă, care se vinde pe piața neagră pentru bani grei, pentru pedofili”

Avocatele pe care Cristina le-a angajat i-au spus că, mai mult ca sigur, este vorba despre pornografie infantilă: „Aceasta se vinde pe piața neagră pentru bani grei, pentru oameni bolnavi la cap – pedofili sau ce o fi ei. Erau două fete tinere. Ce nu face omul pentru bani?!”.

La ce etapă se află procesul de judecată, dar și ce spun inculpatele aflați din monolog.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: