„Vai, sărmana turturică”- aceasta este una din multitudinea de piese pe care a adus-o publicului larg Maria Drăgan și care a făcut-o celebră, și atât de iubită de oameni. Iar ea, la rândul ei, a iubit nespus oamenii. Contemporanii Mariei Drăgan își amintesc că era de o frumusețe răpitoare, dar și de-o bunătate, și cumsecădenie înnăscută.

Păcat, însă, că din amintirea Mariei Drăgan a rămas doar o stradă din sectorul Ciocana, iar la mormântul ei pînă nu demult nu era nici măcar o piatră funerară care să cinstească locul odihnei de veci a celei care ne-a umplut pieptul de mândrie, nouă, moldovenilor, la concursuri internaționale și ale cărei cântece și astăzi trăiesc prin generații, la nunți și cumătrii.

Maria Drăgan s-a născut la data de 23 august, 1947 în s. Bălăurești, Nisporeni în fosta RSS Moldovenească, într-o familie modestă, unde era al șaselea copil. Copilăria i-a fost obișnuită, cum era copilăria tuturor în acele vremuri. Doar că, la culesul poamei sau la lucru pe deal întreg satul înmărmurea, când cânta Maria.

După absolvirea școlii medii din sat (8 clase), Maria Drăgan învață muzica la „Ștefan Neaga”, unde este descoperită de Isidor Burdin, conducătorul ansamblului de tinere talente din cadrul școlii.

În anul 1965, Maria este angajată în formația lui Isidor Burdin de la Casa de Cultură a raionului Buiucani. Urmează un turneu în Italia și angajarea ulterioară în cadrul ansamblului de muzică populară, „Orchestra Mugurel”, alături de alți oameni de artă și instrumentiști vestiți. Între anii 1975- 1976 este angajată ca solistă în ansamblul „Lăutarii”.

De-a lungul carierei, s-a bucurat de succes pe întreg teritoriul fostei URSS, venind mereu cu diplome de mențiune, premii și locuri de cinste care ne-au dus faima dincolo de hotarele Moldovei.

Viața, însă, și oamenii, au fost nedrepți cu ea. Din anul 1976 Maria Drăgan intră în perioada de declin. În anul 1977, de pe scena mare, ajunge să cânte la restaurantul „Beciul Vechi” din sectorul Botanica, iar în anii 1978- 1979 în ansamblul „Ciocârlia” de pe lângă Palatul Sindicatelor.

Cei ce i-au cunoscut viața îndeaproape i-au cunoscut și perioada în care, pentru talentul său, prestația, farmecul, frumusețea fizică și sufletească a fost izgonită de pe scena mare, și aruncată la marginea existenței. În anul 1986, la data de 6 octombrie, moare, răpusă de tuberculoză, în satul natal, Bălăurești.

Moare singură, nevizitată de nimeni din cei pe care îi considerase prieteni. În ultima perioadă a vieții, a dat un singur interviu copleșitor, în care și-a povestit viața și durerea. Memoriile Mariei Drăgan pot fi citite în cartea scrisă de Gheorghe Budeanu: „Vai sărmana turturică”.

Iar dacă te afli cumva prin localitatea Bălăurești, vizitează locul de veci al celei care a făcut atâta pentru noi și pentru cultura noastră.

Zbor etern, sărmană turturică!

Autoare: Ana Chiriac

Distribuie articolul: