Familia lui Igor și Mihaela Belei a deschis poarta provocărilor acum 20 de ani când au pus prima piatră de temelia la baza unui proiect social-caritabil, menit să fie un sprijin pentru cei care aveau senzația că destinul le-a întors spatele. De acolo până la realizarea viselor – o aruncătură de băț. Adică o viață de om, scrie AGORA.

Misiunea Diaconia a devenit un nume sonor și popular în ultimii ani în Moldova. Asta datorită proiectelor inedite pe care le-a inaugurat, dar și pentru că prin acțiunile social-caritabile desfășurate i-a făcut pe moldoveni să-și revadă percepțiile despre sărăcie și, poate, să-i facă să se simtă mai bogați – dăruind.

Igor Belei vorbește despre Diaconia ca despre un copil pe care încă îl îndrumă. Nu folosește cuvinte prea mari, evită laudele, dar zâmbește luminos atunci când se gândește la miile de beneficiari.

Pentru mine Diaconia a fost ca un urcuș pe munte – tot mai sus, mai sus. Merită să mergi mai sus pentru că visele sunt acolo.

Alături de soția Mihaela și-a pus pe roate nu doar viața profesională, ci și pe cea personală. De când sunt părinții a patru copii, responsabilitatea pe care o poartă pe umeri s-a mărit și ea de patru ori. Mihaela Belei este convinsă că doar prin corectitudine și consecvență se pot obține rezultate. Asta îi învață și pe copiii săi.

Să visezi e frumos, dar dacă nu lucrezi, dacă nu tinzi să obții ceea ce visezi, nu realizezi. (Mihaela Belei)

Igor Belei, pe de altă parte, spune că faptul că este tată a patru copii i se pare o normalitate. A învățat să le învețe nevoile și să le accepte punctele de vedere, îi place să-i asculte filozofând și le insuflă dragostea de muncă și de carte. Totuși, susține că cel mai mult își dorește să-i crească oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Copiii mici mimează comportamente, iar cei mari preiau atitudini. Propriul exemplu este singura modalitate de a transmite corect. (Igor Belei)

Nici Mihaela și nici Igor nu caută sensul ascuns al fericirii. Primesc bucuriile și neplăcerile cu stoinicie și răbdare. Savurează momentele bune și încearcă să învețe cât mai multe din clipele nefaste. Sunt conștienți că și unele și celelalte fac parte din viață, iar ei iubesc viața.

Spun că dacă și-ar putea lua drumul de la capăt, nu i-ar schimba direcția. Le place să muncească cot la cot pentru a construi o societate mai bună, mai umană. Din ziua în care au deschis poarta provocărilor pentru a pune prima piatră de temelia la baza unui proiect social-caritabil au știut că până la realizarea viselor  este o aruncătură de băț. Adică o viață de om.

Sursa: AGORA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: