Ludmila Vartic, educatoarea din Hîncești care a murit tragic pe 3 martie, ar fi plecat în dimineața tragediei din apartament fără să-și ia rămas bun de la mama și sora ei, așa cum obișnuia. Familia a făcut mai multe dezvăluiri despre relația ei de cuplu și despre evenimentele din zilele dinainte și după nenorocire, în cadrul emisiunii Life MD Documentary, scrie UNIMEDIA,

 

Ludmila și Dumitru s-au cunoscut în studenție. A fost dragoste la prima vedere, povestește mama răposatei: „Ludmila își făcea studiile în pedagogie, iar Dumitru învăța la Universitatea Agrară. Ei s-au întâlnit mult, ani, apoi Liuda a făcut și masteratul, ea îl ajuta pe el, deși nu erau familie”.

Nu s-a împotrivit relației lor, chiar dacă a observat că Dumitru încă de la început era prea posesiv: „Vedeam că ea era controlată. Ei încă se întâlneau, noi mersesem la o prietenă, Liuda era în baie și el o suna încontinuu. Vica a răspuns că Liuda e la baie. A sunat iar și a întrebat: „Chiar e la baie?” Trebuia să îi spună lui despre fiecare pas, trebuia să dea darea de seamă, ea asta făcea. Nu îmi plăcea, dar îl stimam, pentru că e tatăl nepoțelelor mele”.

După înregistrarea căsătoriei, cuplul a trăit puțin timp la Chișinău, apoi s-a mutat la Hîncești. Dumitru rar venea în ospeție la scoacra sa, dar ea a observat că el avea un comportament brutal, deși nu erau motive: „Eu vedeam că ea era îndrăgostită, îl apăra, îl iubea”.

Ludmila își împărtășea necazurile rareori, spune mama ei. Fiica o asigura de fiecare dată că totul e bine: „Toată vremea îl lăuda, doamne ferește să spun un cuvânt de rău, nu rău, dar chiar să o întreb dacă nu o obijduiește. Mereu îmi spunea că totul va fi bine. El era rece cu mine, dar o vedeam pe ea fericită”.
La 19 noiembrie, Maria a primit o vizită neașteptată. La ușă era Ludmila, care a anunțat-o că are nevoie de odihnă și că va rămâne o perioadă la ea acasă: „A venit foarte istovită, obosită, mi-a spus că e pe foiae de boală. Ea nici nu bea, nici nu mânca, stătea culcată. O întrebam ce e cu ea. Îmi răspundea: „Mamă, va veni timpul și îți voi spune”. Totuși, mă gândeam că fetele au rămas singure la Hîncești. O întrebam de relație, dacă s-au certat. Îmi spunea că totul e bine”.Grijile mamei s-au intensificat când a observat că fiica ei refuză să mănânce și e din ce în ce mai distantă: „Nici apă nu bea. I-am propus să mergem la spital. Ea a refuzat Nu era Liuda mea”.

Peste câteva săptămâni, Maria a aflat că fiica ei a demisionat de la grădinița Andrieș din Hâncești, unde a muncit timp de 9 ani. Ludmil a a venit cu o mare parte din lucrurile sale personale: „A venit cu 4 genți, eu nu am înțeles. Ea spunea că totul e bine când o întrebam dacă s-a certat cu Dima. Între timp, ea a început ceva să mănânce, jumătate de ou. Ziua eram la lucru, seara când veneam de la serviciu era tristă. Dar nu mă puteam băga în telefonul ei. Ea mă proteja pe mine, să nu îmi fie rău”.

La 3 decembrie Ludmila a mers la Hîncești. Era aniversarea fiicei mai mari, dar s-a întors în aceeași seară la Chișinău: „Ea nu îmi spunea nimic. Am întrebat-o dacă îi trebuie bani, a spus că nu”.

 

 

Următoarea întâlnire cu fiicele a avut loc pe 27 decembrie, chiar de ziua Ludmilei. Fetele au venit la Chișinău: „Nu le-a adus Dima, ea s-a dus dimineața să le întâlnească la Gara de Sud. Nu le văzusem demult pe nepoate. Ludmila era cu dispoziția bună, dar fetel erau cam închise. Ludmila chiar mă urmărea ca să nu le pun întrebări în plus. Pe cea mai mare am prins-o singură și am întrebat-o: „Profesoara nu te întreabă unde e mama?” „Da, mă întreabă, dar i-am zis că e la bunica”. Liuda avea frică de Dumitru, așa am înțeles. Am întrebat-o dacă nu doarme cu Dumitru, dar ea s-a uitat straniu la mine”.

Între timp, Ludmila s-a angajat la o grădiniță din sectorul Rîșcani. Femeia a decis să muncească, deși nu se simțea bine: „Eu eram contra, voiam să se reabiliteze, apoi să meargă la muncă. I-am spus să meargă la medic, că plătim noi, să își ia concediu din contr propriu. Mă gândeam că s-a epuizat la lucru, muncea de la 7:00 la 19:00, avea mulți copii, era o muncă enormă”.

Ludmila părea că începe să se reabiliteze. A anunțat-o pe mama sa că intenționează să se mute în capitală cu fiicele, dar nu a spus dacă și Dumitru urma să vină cu ele.

Ludmila și-ar fi văzut copiii pentru ultima oară pe 27 februarie. Femeia a mers la Hîncești și s-a întors la Chișinău în seara de 1 martie: „ dormit cu fetele. A venit seara târziu, cu mărțișoare. Nu a povestit nimic, trebuia să se odihnească. A doua zi a mers la lucru dimineață tare, se pregătea de matineu”.

În ajunul morții sale, Ludmila s-a culcat în hainele cu care venise de la lucru.

„A stat la telefon o perioadă de timp, am înțeles că vorbește cu fetele, le spunea numele lor. Le ajuta la teme, le spunea că le iubește, în fiecare seară și atunci tot”, a relatat sora Ludmilei, Victoria.

În dimineața zilei de 3 martie, în jurul orei 6:30, Vctoria a auzit că sora sa s-a trezit. Nu i-a părut nimic suspect, întrucât Ludmila ieșea la serviciu devreme: „Eu nu dormeam, am auzit cum s-a dus la baie, dar când a ieșit din apartament nu am auzit. Ea de obicei ne saluta dimineața, ne spunea o zi bună. Atunci nu a făcut-o”.

Era aproape ora 7:00 când doi vecini de la etajul 11 au ieșit să fumeze la balconul de la etajul comun. Ce au văzut aceștia și ce au mai dezvăluit mama și sora Ludmilei din zoua tragediei, dar și din zilele ce au urmat, inclusiv ce s-a petrecut la ceremonia de înmormântare și ce le-a pus pe gânduri în comportamentul lui Dumitru aflați din interviu.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: