Femeie, mamă, soție și actriță – Doina Severin reușește să strălucească ori de câte ori pășește pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din capitală. A visat să devină dansatoare, însă destinul a dus-o pe un alt drum și anume cel teatral, acolo unde talentul, munca și sinceritatea sunt prioritățile de bază. Iar cea care i-a fost mereu alături și o susține în continuare este mama Doinei, care a visat și ea să devină actriță.

Vedeți mai jos repertoriul acestei săptămâni. Bilete ONLINE disponibile AICI.

„În copilărie am studiat baletul și mă pregăteam intens să intru la liceul coregrafic. Însă după ce am susținut examenele de intrare, am fost anunțată că deși am o pregătire foarte bună, există o singură problemă, sunt prea josuță pentru a fi dansatoare. Am fost foarte dezamăgită, dar nu am vrut sa renunț la scenă. Părinții sunt muzicieni așa că în copilărie deseori mă aflam în culisele Palatului Național”, povestește Doina Severin.

De mic copil a crescut cu filme rusești și pentru că asta se rula pe timpuri s-a îndrăgostit de Nadejda Rumeanțeva, „o actriță plină de viață, sinceră și un argint viu pe platou”, spune Doina.

Iar primul rol l-a jucat în anul doi de facultate, unde a avut norocul să fie invitată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” pentru spectacolul AFEB regizat de Veniamin Apostol.

„Personajul meu se numea Rujița, eram speriată și entuziasmată concomitent. A fost o mare responsabilitate să pășesc în scenă cu marele actrițe, nu simțeam pământul sub picioare, ochii mari ca cepele și auzul ascuțit să nu pierd replica”.

Fiind studentă a colaborat cu mai multe teatre, precum Luceafărul, Ginta Latină, dar cele mai multe roluri le-a avut la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, de aceea după facultate, prin anul 2001, a fost angajată direct acolo, în calitate de actriță. Iar în anul 2003 a plecat la Teatrul  „Eugene Ionesco”.

„Am avut o experiență interesantă și colegi de scenă talentați, dar sufletul mă trăgea acasă, acolo unde am pășit pentru prima dată în scenă. Când am revenit la Național am fost primită călduros, imediat fiind implicată în noul spectacol regizat de Petru Hadârcă. Desigur am reluat totul de la început, a fost nevoie de timp să demonstrez calitățile și experiența actoricească, interpretând roluri mici”, a adăugat Doina.

Actrița susține că teatrul și starea pe care o simte sunt de neexplicat, iar privilegiul cel mai mare este atunci când te ridici cu doi metri deasupra unei săli plină cu oameni ce vin să te privească: „Teatrul este prietenul de suflet al spectatorului si educația prin artă a tinerei generații. Este o stare a sufletului care permite prin prisma personajelor să-mi exprim sentimentele și punctul de vedere”, dezvăluie actrița.

Nu poţi să joci un personaj dacă el îţi este străin, neapărat trebuie să-l laşi să se infiltreze și să uiţi de personalitate pe câteva minute, iar muncind în acest sens fiecare rol jucat devine aproape de suflet.

„Îmi iubesc toate personajele interpretate de mine pentru că am depus multă dragoste și efort. Însă acum la moment îmi plac 2 personaje, Sofica din Casa Mare de I. Druță și Varia din „Livada de vișini” A.P. Cehov. Sofica este emoția și amintirea mea din copilărie, însă Varia este creată din trăirile mele de azi”.

Recunoaște că are emoții la fiecare piesă de teatru, și spune că înainte de spectacol nu mănâncă niciodată: „Emoțiile mă urmăresc până pășesc în scenă și rostesc primul cuvânt. Tehnica de respirație și concentrare mă ajută să intru în personaj, de obicei stau în culise și mă încarc cu energie de la jocul partenerilor din scenă”.

Timpul liber îl petrece în mod obișnuit, însă un lucru esențial pentru ea este să fie prezentă la diferite evenimente culturale, fiindcă este important să cunoască ce se petrece în lumea artei.

„Cultura nu are limite, setea de a descoperi ceva nou este nelimitată. Un actor trebuie să se intereseze de toate domeniile: pictură, istorie, literatură, muzică. Iar cei care doresc să meargă spre o cale actoricească, neapărat să-și urmeze visul și să aibă răbdare, pentru că succesul nu vine ușor, lucrurile vin când trebuie sa vină și atunci poți sa te bucuri din plin de ele”, ne spune actrița.

Autor: Rodica Popa, stagiară

Distribuie articolul: