Mulți o știu pe Clounella, mai puțini însă o cunosc pe Elena Grădinaru. Recent, într-un nou live Instagram, am invitat animatoarea ce stă în spatele cunoscutului personaj ca să aflăm mai multe despre cine este și cât de mult diferă de personajul său, atunci când lasă costumul la o parte. Ce am aflat, te invităm să vezi mai jos. 

Elena, poți să afirmi că în viață ești la fel de pozitivă precum este personajul „Clounella”?

Tind spre asta, dar nu. Mai ales acum, în pandemie, m-am prins la gândul că eu sunt genul de om care reacționează la situațiile spontane ca… un struț! Adică prima reacție e să mă ascund și să aștept, poate va trece, așa – de parcă nimic nu a fost. Foarte greu mă adaptez la schimbări.

După atâția ani de activitate sigur s-a format o legătură strânsă între Elena Grădinaru și Clounella, cum ai descrie-o?

Nu este doar un costum. M-am prins la gândul că eu sunt Clounella. Acest personaj este legat cumva de personalitatea mea, de mine, de sufletul meu. Când sunt „Clounella” nu depun un efort extraordinar și eu nu mă prefac când sunt în costum. Eu sunt foarte naturală, vorbesc, mă comport natural și cum simt pe moment.

Iar felurile de „a fi” al Clounellei, pot fi diferite, sunt modelate de ambianță, de copii, pentru că și ei vibrează diferit și au energie diferită. În funcție de cât de tare îmi permite copilul să intru în lumea lui și să fiu liberă așa mă comport. Totul vine foarte natural.

Cum este să lucrezi cu copiii?

Copiii sunt foarte sinceri. Sunt animator de 13 ani și în tot acest timp am înțeles că a fi animator îmbină în sine foarte multe lucruri. Trebuie să fii profesor, educator, filosof ( ca să poți răspunde la întrebările „de ce?”) trebuie să știi povești, să fii și tu copil. Este foarte complex, nu este doar un costum pe care îl îmbraci și gata, ești animator. E mult mai mult. Și psihologie e bine să știi, asta te ajută să depistezi momentan copiii hiperactivi sau un copil introvert. Și pentru fiecare dintre ei trebuie să găsești o cheiță.

Dar cum ți-a venit ideea de o astfel de „afacere”?

La un moment dat, pe parcursul activității mele în calitate de animator, m-am cunoscut cu soțul meu. El a fost cel care a venit cu ideea de a încerca să activăm separat, să nu mai lucrez pentru cineva, ci pe cont propriu. Chiar dacă m-am opus acestei idei în prima perioadă, lucrurile au început să miște din loc.

Ceea ce facem noi nu e petrecere, noi venim pentru emoții. Oamenii pentru asta au nevoie de noi – au nevoie de o anumită energie, emoții, vibrații – ca ei să se simtă bine, ca inima lor să vibreze și să se bucure în interior. Iar noi asta simțim că facem, simțim că putem aduce această bucurie.

Este o chestie curioasă și în ceea ce privește denumirea, adevărul este că am pendulat foarte mult, aveam în minte diferite nume până la Clounella (Oachi, Bibi), dar noi căutam un nume la feminin și să se termine cu „a”. Așa am ajuns la Clounella, care este de la Cloun Ella. Așa a apărut Clounella. Apoi, noi i-am dat o personalitate acestui personaj i-am creat costumație. Putem afirma că, „Clounella” este un personaj pe care l-am crescut, pe care l-am plămădit noi.

Îți mai amintești de începuturi, ce gust ți-au lăsat?

Acum, dacă mă întrebi de începuturi, pot povesti cu zâmbet despre ele, cu un soi de mândrie, dar pe atunci era foarte greu. Totul a început de la zero. Pe când începeam… mă deplasam cu troleibuzul la petrecere, aveam un ghiozdan în față și altul în spate, mergeam cu o oră sau o oră și un pic, mai devreme, ca să am unde să mă schimb, să mă machiez. Luam cu mine o boxă simplă de la calculator, din ale mici, pe care nu le prea vezi pe acum, era cea mai potrivită pe care să o pun în ghiozdan.

Cu timpul însă, am luat și mașină, și boxă, microfon, mai multă recuzită, costumație… totul a pornit din loc.

Dacă ai ajuns până aici probabil ți-ar plăcea să afli și continuarea interviului, te invit să accesezi video de mai jos pentru a urmări Live-ul în format integral. 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Revista EA.md (@revistaea)

Sursa foto & video: Instagram 

Distribuie articolul: