Am revenit din vacanță cu bateriile încărcate, ca tot omul de altfel care se rupe de rutina lui zilnică de vară. Pe lângă emoțiile unui concediu “hodinit” am adus cu mine și o poveste de viață, o întâmplare adevărată care, dacă tot am ocazia să o public, zic că merită să o scriu pe ea.md.

Povestea reală a Micuței Vera din Harkov o voi “spune” doar prin cuvinte, din simplul motiv că familia acesteia nu a dorit să le fac publice fotografiile, de frică, zic ei.  Frica de a nu-i ajunge războiul din urmă….

Am petrecut două săptămâni cu familia mea pe litoralul bulgăresc. Am căutat un loc de refugiu într-o stațiune destinată familiilor cu copii – multă liniște, o oază de verdeață cu briza mării la picioare…

… dar am revenit din vacanță marcată de o poveste de viață demnă de un film sau un roman.

O vedeam în fiecare dimineață. Cu pletele desfăcute, câteodată cu chipiu sau pălărioara ei roz, cu privirea mereu în pământ cercetând mereu.  Era primul copil care-și făcea apariția în curte, lângă piscină, așteptând cuminte. Ce aștepta? Pe ceilalți copii să se trezească și să vină la joacă și bălăceală?

poza simbol

Își aștepta de fapt frații să coboare din apartament ca să-i țină de urât sau să meargă împreună pe litoral. Micuța Vera are 9 ani și doi frați adolescenți: o soră și un frate. Sunt retrași, cuminți și vorbesc încet, parcă nu doresc să deranjeze pe cineva.

Comunicau în rusă, cu acent în ucraineană. Poate asta mi-a trezit curiozitatea și am intrat în vorbă cu Diana, sora mai mare a Micuței Vera. Ambele ne făceam zilnic siesta pe șezlonguri alăturate. “Afară nu vorbim în limba maternă ca să nu fim luați la întrebări”, mi-a spus tânăra. Așa m-am gândit și eu, vădit emoționată de cele auzite, și imediat m-au trecut fiori gândindu-mă la ce se petrece acum în Ucraina.

Plus că în curte sunt multe familii din Rusia venite aici la odihnă … și nu am dori să fim “desconspirați”, mai spune Diana … Pe de altă parte, ei nu au venit aici la odihnă. Mama lor, o blondă frumoasă, puțin trecută de 40 de ani s-a angajat ca vânzătoare la unul dintre magazinele deschise pe litoral pe perioada estivală … e șansa lor să meargă mai departe. Cel puțin din toamnă, când se încheie sezonul, au de gând să plece de aici. Încă nu și-au ales un punct de destinație … dar nu doresc să fie prea departe de țara lor.

Au fost cazați chiar deasupra apartamentului nostru. Erau aici când noi am venit … sunt o familie fără tată, am remarcat. El a rămas în Ucraina.

Într-o zi, pe la amiază, când era mare gălăgie la piscina din curte, Micuța Vera a ieșit cu viteză din apă și s-a îndreptat către ușa pe care tocmai intrase un grup de oameni (un bărbat, o femeie și doi copii). S-au îmbrățișat îndelung, vorbind în ucraineană. La un moment dat, Vera s-a apucat de plâns: Он остался там? (trad. El a rămas acolo?) a întrebat fetița cu vocea sugrumată pe bărbatul din grup.

Mai târziu am înțeles că acea familie, care a scăpat cu greu din ghiarele războiului, a venit aici pentru o noapte după care mai apoi va ține calea spre Turcia. Au adus vești de pe front. Tatăl Micuței Vera e bine, dar încă, au spus ei se reține acolo….

Se pare că ieșirea din infern e trasă la indigo pentru fiecare familie de refugiați ucraineni. Din Harkov, familia Micuței Vera, fără tatăl lor, a mers în România prin vama Siret. Toți au stat acolo la un centru de refugiați aproape o lună. Mama nu a încetat să caute o soluție. Cineva i-a propus să vină pe timp de vară în Bulgaria să muncească pe litoral. A acceptat din prima.

Azi muncește ca vânzătoare, deși acasă în Harkov a fost hair stylistă. Muncește ca să achite chiria apratamentului unde sunt cazați și să-și hrănească copiii. Bani să pună deoparte pentru viitor? Poate atunci când se va reuni toată familia…

poza simbol

…până atunci, Micuța Vera “călătorește” cu degetul pe harta lumii de pe telefonul său și înconjoară tot mai mult zona de conflict în care s-a pomenit țara sa.

Autor: Elena Țurcanu

Distribuie articolul: